Targul National pentru Artizanat si Mestesuguri 2018

În perioada 28-30 septembrie, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” va avea loc Târgul Național pentru Artizanat și Meșteșuguri, organizat împreună cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat și Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Atragere de Investiții și Promovare a Exportului Bucureșți.
Evenimentul va reuni peste 150 de artizani și meșteșugari care își vor expune produsele: de la ii, covoare, ouă încondeiate, icoane, ceramică tradițională și decorativă, produse brodate, bijuterii, până la articole din sticlă, lemn și mic mobilier artizanal.
Vor fi organizate în aer liber o serie de ateliere de creație, cum ar fi: cel de olărit, de încondeiere a ouălor, de prelucrare a lemnului, icoane pe sticlă, confecționarea obiectelor din piele, modelaj în lut sau de cusut ii. Vizitatorii vor putea de asemenea să achiziționeze de la meșteri obiectele pe care aceștia le expun.
La Târgul Național pentru Meșteșuguri și Artizanat 2018 vor fi prezenți și artiști de muzică populară care vor susține mai multe momente artistice pe parcursul celor trei zile. Pe Scena Dumitra vor evolua: Moaţele de la Câmpeni (Alba), Corul bărbătesc din Bosanci (jud. Suceava), Ansamblul Folcloric Studențesc Mugurelul al Universității Babeș Bolyai (Cluj Napoca), Taraful Teleormanul și Gelu Voicu, Ansamblul Țara Vrancei (jud. Vrancea), Fanfara Trandafirul din Calafindesti (jud. Suceava). De asemenea, va fi prezentat în aer liber și filmul documentar „Preoții români. Jertfă și Rugăciune pentru Unire”, realizat de Trinitas TV.
Totodată, cei care doresc să afle mai multe despre meșteșuguri, artă populară și tradiții vor putea să participe la cele două seminarii: „Meșteșug și turism rural”, susținut de conf. univ. dr. Maria Stoian, președinte ANTREC România și „Artă populară și tradiții în anul Centenarului: Portul popular din colecțiile Muzeului Național al Satului «Dimitrie Gusti»”, susținut de dr. Georgiana Onoiu, șef secție Tezaurizare Patrimoniu, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

sursa: http://muzeul-satului.ro/eveniment/targul-national-pentru-artizanat-si-mestesuguri-2018/

Combinatiile mele preferate de culori

 Desi imi plac infinit de multe combinatii de culori, preferatele mele raman acestea:

verde  (de la verde-lime pana la smarald) si mov (de la lila, pana la indigo, inclusiv fucsia). 

 Este o combinatie rece, rafinata  si regeneranta.

Este combinatia de cer cu pamant, este combinatia cel mai des intalnita la florile de camp, de aceea este foarte rustica, hippie, bohemian etc.

O veti intalni ca un laitmotiv la mai toti creatorii de moda. 

Deocamdata va prezint cateva din creatiile mele cu aceasta combinatie.

Invatasem eu, nu stiu unde, ca verde cu mov e cea mai traznita combinatie, cea mai imposibila... si am vazut odata la fashion o colectie uluitoare... toata verde cu mov, de fapt cachiuri cu indigo. Era de inspiratie araba, haine cu capul acoperit, probabil Yves Saint Laurant... M-a naucit acea prezentare, desi nu ma dau in vant dupa tot ce vad la fashion. Am caut-o pe net, dar ce sanse sunt s-o gasesc?

o alta combinatie cu care nu dai niciodata gres este:

maro (de la maro/ocru pana la orange pumpkin/caramiziu) cu turcoaz (turcoaz deschis spre bleu pana la turcoaz spre verde)

Este o combinatie care face trimitere directa la elemente naturale: vopsele din plante, fibre naturale (care sunt de obicei de la bej spre maro), lemn, flori de camp (albastre) si cer.

Si aceasta este  mult intalnita la creatorii de moda si handmade.

Si aceasta combinatie este tot una de cer cu pamant, de aceea foarte complexa, rustica, trimite catre libertate, energizeaza si bucura :) So enjoy!!!

31mai-3iunie la Tibco 2018

Ce veti gasi la Tibco anul acesta? In primul rand ne veti gasi pe noi !!! , pe langa standuri de produse naturiste, sapunuri handmade, ii cusute manual si multe haine si genti de serie mica, bijuterii si decoratiuni realizate de mana, de artisti pasionati si talentati! Pe toate le găsiți la TIBCO, în pavilionul B1 - Romexpo. Intrarea este liberă!
In perioada 31mai-3iunie ne veti gasi deci, la Tibco-Romexpo, pe noi: Echipa Romanian Handmade ! :)

Un stand plin cu vestimentatie unicat, haine crosetate, pictate de maini foooooarte talentate si multe bijuterii create manual, printre care si bijuteriile mele.  Veniti deci, si ne vizitati!!!

Creatiile mele handmade le gasiti pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.com/

Jana Roberts Benson - artista de fimo/polymer clay

Jana Roberts Benson, o alta artista extraordinara de fimo/ polymer clay, pe care am descoperit-o acum cateva zile si de atunci sunt in transa. Vreau sa uit tot ce am stiut si facut pana acum si s-o iau in momentul asta de la 0. "Tehnicile" de pe net, de pe pinterest sau facebook sunt toate, toate rasuflate, fata de ce face femeia asta.
Se inspira din fauna marina, imita texturi... si inventeaza mereu noi tehnici. OMG! Asta vreau sa fac si eu!!!

Si spune ca atunci cand a desoperit fimo, a fost aproape o experienta mistica. De ce nu ma mir :)
Este profesoara la scoala de Polymer Clay din Atena
Mai spune ca daca vrei sa traiesti din asta, trebuie sa muncesti foarte mult, mai mult de 10 ore pe zi, fara zile libere. Ceea ce o face sa fie destul de izolata, si totusi extrem de fericita. Oh yeah! Tot cred ca pe la noi s-ar gasi niste romanasi sa-i spuna: "Nu prea-ti place munca, bai" , pentru ca la noi o treaba care-ti place nu poate fi socotita munca, ci o pierdere de vreme, o destrabalare. " Ce faci, iar citesti, iar desenezi, iar lucrezi fimo? Pune mana la munca, lasa prostiile astea, ca din ele nu o sa poti niciodata sa-ti castigi painea" :) Asa i-o fi spus si ei maica-sa cand era mica?

Bulina alba - handmade :)

   Zilele trecute am intrat pe niste pagini de facebook cu DIY, ca imi place foarte mult sa vad ce mai fac altii, ce idei mai nascocesc, cum mai mesteresc, etc. Credeam ca tuturor ne plac astea, dar am fost foarte surprinsa sa vad comentarii rautacioase, si nu putine! Paginile erau de limba engleza. Deci foarte exigenti la DIY-uri, domnii de limba engleza: ca DIY-ul din imagine e prea complicat, ca ideea aia e o porcarie, ca anumita postare nu are legatura cu DIY-ul... si tot asa se gaseau unul, doi, la fiecare postare. Eu ii credeam pe oamenii astia mai civilizati... sincer!
    Oricum nu m-am putut abtine si unuia chiar i-am raspuns... ca acele DIY nu sunt pentru el, neaparat, nu-l obliga nimeni sa le faca... :) sunt acolo ca idee, pentru cei carora le place sa vada cum lucreaza altii... si nu trebuie sa fie nepoliticos :). Nu credeam ca va citi mesajul sau ca cineva se va transforma din asta, dar eu m-am descarcat. Si el chiar a cititi si mi-a raspuns... ceva cu mult shit si ca ce mare lucru a facut ala... grrrr
 Asa ca revin pe paginile noastre de limba romana unde lumea este atat de politicoasa si draguta! ( ma refer strict la paginile de handmade si DIY)... si nu, n-am sa plec din Romania, sper! In nici un caz la americanii astia cu fetzele lor relaxate si latite de orgoliu, ca ei le stiu pe toate. Ii iubesc asa de departe, e bine ca exista la Deveselu... si cam atat. 
Am gasit o bulina alba in tara mea si deci... rezist :) ma tin de ea! incerc sa rezist!

Mesterelile mele  facute cu manutele mele, si chiar cateva DIY, le gasiti aici pe blogul meu de prezentare. Aici nu intra nici un american sa comenteze el destept.
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Casuta din povesti

                   Prima data m-am apucat sa modelez mai serios acest lut polimeric, numit Fimo, dupa ce m-am mutat la munte in casuta mea de povesti. Fiti atenti la ce va doriti, la ce visati, ca se va indeplini!

Eu asa casuta la munte imi doream: un patrat cu o usa si doua feretre, ca in desenele copiilor :), nu ma interesau aspectele practice, ci doar pitorescul  povestii mele. Cand vedeam o casuta mica, la munte, cat o odaie, cu o usa si doua ferestre ma intrebam "Oare voi avea si eu vreodata in viata asta asa o casuta din lemn? " Timpul trecea si eu ma tot intrebam... "Oare chiar niciodata in viata asta nu o sa-mi indeplineasca si mie Dumnezeu dorinta asta?" Ei si iata-ma-s! i s-a facut Lui Doamne Doamne mila de mine si Hocus Pocus, acum sa te tii! Am stat singura un an de zile aici in casuta mea de pitici.

                   Dupa o viata la bloc, sa te trezesti singura intr-o casa, fara vecini, in spate cu un rau, in fata strada, fara incalzire centrala, in primul an am stat numai cu lemne. Faceam focul intr-un godin mic, care peste noapte se racea si dimineata ma trezeam cu 12 grade... imi amintea de copilarie si epoca de aur. :)
Oricum peisajele mirifice, aerul, linistea, casa vie si care parca mereu ma imbratisa a trezit in mine vraja, povestea, magia. Intr-o casa handmade nu poti face decat handmade.

     Sa va mai zic cum sunt dealurile aici, cum sclipeste zapada pufoasa si neatinsa, iarna, cum sunt florile de camp vara?  Aici nu mai poti avea gandirea aceea sablonara, liniara, de la oras in care, ca sa obtii aia trebuie sa faci aia. Aici esti mai aproape parca de Dumnezeu. Asa simteam eu...Pe dealurile astea simt ca "pot sa mor in camp de mohor" :) aici e doar pace. Supravietuire si pace.

Am stat un an de zile aici singura si fara internet :) doar cu un telefon si o vecina-prietena in casa de vis-a vis, peste strada, cu care ma vedeam rar, dar stiam ca e acolo la nevoie. Electricitate aveam! Si apa calda :).

   Vecina aceasta, singura mea prietena din acest paradis, a venit intr-o primavara si m-a indemnat sa fac martisoare, ca mi le vinde ea. Asa am re-innodat pasiunea. Sa fi fost in primavara lui 2013. Am inceput sa invat sa fac cate ceva, apoi ieseau din ce in ce mai frumos. Eram pasionata ca o nebuna. Stateam de dimineata pana dimineata, incepeam de la 5-6 dimineata si ma prindeau celelalte zori mesterind. Asta a fost inceputul... o a doua etapa, un al doilea re-loaded, pe drumul meu, se datoreaza unei alte deosebite prietene, dar povestea ei v-o voi povesti intr-o alta zi... asa zicea Sheherezada :)

Toate mesterelile mele handmade, mai vechi sau mai noi le puteti vedea aici:

http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Povesti cu handmade din perioada comunista

 Intotdeauna am visat sa ma pricep la toate, sa-mi fac totul singura. Prin clasa a 5a imi coseam espadrile din pungi argintii. Stiti pungile acelea argintii pe care scria Romania . Proiectul meu era bine ascuns undeva intre pat si calorifer. (caloriferul fiind mereu rece, evident, nu-mi topea totosii din celofan :)). Erau cusuti cu mana, nu aveam masina de cusut pe atunci, mamei mele nu-i placea croitoria. Masina de cusut mi-am luat-o mult mai tarziu, cu banii de pe icoane. Deci, espadrilele mele, trebuiau sa fie argintii, asa era moda anilor '80. :) Bineinteles ca nu le-am putut purta vreodata, dar a fost primul meu proiect serios de handmade inafara papusilor.
     Apoi in anii urmatori am trecut la modificarea treningurilor. Nu stiu de ce, in perioada comunista toti pantalonii de trening pentru tara erau drepti (cei pentru export aratau altfel) ingrozitor de drepti! Voi nu v-ati confruntat cu asta? Pentru mine era o mare problema. Erau doua categorii de oameni: unii care isi procurau pe sub mana lucruri facute pentru export, sau din alte surse, altii care acceptau tunica comunista. Ce era sa fac, nu faceam parte din nici o categorie :), asa ca am luat foarfecul si m-am pus pe treaba. Asa a inceput la mine handmade-ul. Singura lor probleme era ca fiind strimti si cusuti cu mana, cusaturile nu aratau perfect si chiar uneori se desfaceau, dar puteam face fata situatiei si ma simteam mandra de asta. Un lucru am invatat atunci: cand realitatea exterioara nu-ti place, cauta solutii si schimba lucrurile la tine in traista, fa ceea ce poti face tu. Nu astepta sa o faca altii, caci nu o vor face:)
     Lipsa hainelor visate, in perioada copilarie-adolescenta, cred ca a marcat pe toata lumea acelor vremuri. Ne uitam prin Neckerman-uri ore intregi, zile intregi, pana il invatam pe de rost si faceam liste imense cu dorinte... care evident, ajungeau la gunoi. Si, imi amintesc, ca sa rezolv aceasta frustrare mergeam pe strada si ma imaginam imbracata cu hainele de acolo, din Neckerman... ma simteam asa bine... relaxata, vorbeam altfel, zambeam altfel. Asa aveam la dispozitie infinite perechi de pantaloni bufanti, din catifea raiata, toate culorile, moale, cum nu atinsese manuta mea de pioniera vreo data :)
Asa am inteles eu, ca ne dorim un lucru nu pentru lucrul in sine ci pentru starea pe care ne-o da. 

   Asa s-a petrecut ca, multi ani mai tarziu, cand trebuia sa plecam intr-o iarna in excursie si eu nu aveam haina de iarna si nici timp sau bani sa-mi cumpar alta, mi-am facut in viteza una din materialele pe care le aveam prin casa. Aveam si o punga mare de vatelina pe care o cumparase mama, nu stiu pentru ce. Deci povestea lui Scarlet O'Hara care-si facea rochie din perdele nu e o fictiune, ci purul adevar. Oricum, geaca mea handmade unicat :) a ajuns pana la Budapesta.

Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:  http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Primele mele iubiri: crosetatul si croitoria

Prima mea iubire, contrar tuturor asteptarilor, nu a fost fimo, ci croitoria. Eram cam in aceeasi peroada cu pictura pe sticla, dupa liceu. Croiam dupa tiparele din Burda. Am facut pantaloni, taioare, rochii de seara pentru toate persoanele dragi din jurul meu. Mai ales in sesiune lucram cel mai bine. Putin invatat, putin croitorit, nici nu stiam cand lucrul era gata.
Apoi am trecut la a doua iubire, crosetatul, care de fapt venea din timpuri stravechi, de cand eram copil...  Crosetatul imi placea dar nu aveam rabdare  la fire subtiri, ci numai la fire groase, asa ca intr-o zi am inceput sa crosetez sfoara. Am cautat vopsele textile, nu prea existau la noi, doar la Fondul Plastic (da, mai exista Fondul Plastic!), unde am gasit doar doua culori: rosu si verde. Am vopsit sfoara multa si am facut tot felul de saculeti si gentute crosetate, le mai am si astazi, cu margele modelate de mine din lut uscat si pictat. Lutul era cules de pe malul marii, iar ca matrita de imprimat modelul mai foloseam rujul mamei care avea niste zimtisori. :) Bine inteles ca la prima ploaie se topeau si se scurgeau, dar nu mi-a pasat foarte mult. Faceam doar niste studii. :)
Apoi, intr-o zi, am gasit la un magazin de metraje (cum inca mai existau pe vremuri) o panza de bumbac foarte asemanatoare panzei tesute in casa. Era natur, nevopsita, atunci a explodat in mine frenezia. O panza care imi oferea atatea posibilitati. Puteam sa o vopsesc cum vroiam eu, sa o pictez, sa-i scot ciucuri, sa-i scot fire si sa fac-i borduri dantelate... Si mai ales, o puteam combina cu saculetii mei. Intre timp invatasem sa si innod firul de canepa. Wow!!!! Ce descoperire a mai fost si asta! Arta Macrame, cum se numeste ea pe net, sau Arta Innodarii e o arta straveche si mi s-a dezvaluit ca fiind aproape initiatica,,, Ma visam cu rochiile mele din panza rustica, pe catwalk, accesorizate cu genti  si sandale din fir de canepa impletit si innodat Macrame, cu mansete si curele, cu bile si nasturi rustici, din lut... Asa a aparut dorinta de a -mi face singura aceste accesorii, din altceva mai trainic decat lutul de pe malul marii... am aflat de un alt fel de lut... mai polimeric si uite asa am ajuns la ceea ce avea sa devina Marea mea iubire, FIMO!!!
Una din primele gentute crosetate cu nasture facut de mine :), iar gentuta se numea Funny Amelie :)

 

Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:

 http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Artizan - versus Partizan

Ma simt uneori ca un partizan care lupta in munti dar nu numai pentru apararea valorilor mestesugaresti, ci sufletesti.

Viata in atelierul meu de fimo, ma face sa plutesc uneori peste toate.
Asta vara am plecat la mare cu benzina doar pana la Ploiesti. Acolo aveam o comanda. Cu banii de pe comanda ne-am continuat calatoria, si am tinut-o tot asa timp de o luna jumate.
Cineva ma intreba:
"Nu lasi cam multe pe umerii lui Dumnezeu?"
"Sunt oricum ceva mai mari decat ai mei", i-am raspuns .
De ce am uitat oare invataturile crestine? Sau sunt cam desuete si ne este rusine cu ele? Ce mai avem noi din Crestinism? Crucile de pe patrafirul popilor? Ne mai amintim noi ceva din invataturile lui Isus, sa ne iubim aproapele, sa ne ajutam, sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, precum pasarile cerului, sa nu alergam dupa agoniseli, sa ne preocupe doar cautarea de Sine, de Dumnezeu.
De ce crestinul a ramas crestin doar cand se bate pe apa sfintita in biserica sau cand e dezlegarea la peste, dar foarte putin in rest?
Mai primesc adesea sfaturi de genul:
"Fa sa-ti fie bine tie, asta conteaza!"
De unde si-o fi insusit lumea astfel de "principii"? Din "intelepciunea" cui vin ele?
Sfatul asta mi s-a tot repetat in ultima vreme, pana la urma am ripostat.
Ati auzit de ajutorul dat celuilalt, de intoarcerea obrazului, de a-i da o sansa unui om de 70 de ori cate 7 daca e nevoie...?
Ati auzit de toate astea, sau oamenii "normali" nu au aspiratii de sfinti.
Oamenii normali au nevoie de modele.
Eu nu stiu ce modele au altii, dar mie mi-a placut Nebunul de Bastovoi.
E o carte mica (prea mica!!!), de buzunar, nu va stricati ochii daca o cititi. Nu stiu daca ce am scris aici are legatura cu fimo, dar daca postez niste bijuterii din fimo, modele bizantine, poate fi un apropo.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Natura artistului artizan

 

Motto: “Incarca-ti mainile si corpul cu iubire, mister si tandrete. Apoi atinge creatiile tale ca si cum tot ce tu atingi poarta un mesaj al frumusetii. Poarta cu umilinta, resposabilitatea divina a atingerilor tale.”   

Orice artist artizan este un dansator si un culegator perfect. El trebuie sa danseze printre inspiratii, printre decizii si culori, sa culeaga dorintele de frumos ale oamenilor si sa le materializeze. Este munca unui pustnic care este silit sa asculte in singuratate glasul inspiratiei. In timp ce ceilalti se grabesc, catre niciunde de multe ori, artistul artizan are timp de Dumnezeu. Lui ii este imposibil fara Dumnezeu caci, constient sau nu, doar din lungile conversatii cu el poate veni IDEEA. Uneori conversatia este o tacere densa, alteori o frenezie, alteori artistul isi pierde rabdarea fiindca drumurile dinspre mintea si sufletul lui catre inspiratie sunt blocate.

Cumparatorii, fustangii de vocatie, fiindca ei nu pot fi fideli primului articol pe care pun ochii, fiindca altul, si mai frumos ii atrage, ii soptesc:”Cumpara-ma, eu te voi face fericit pentru totdeauna!”, trebuie sa accepte casatoria poligama temporara cu aceste produse seducatoare, si odata ce au intrat intr-un astfel de boutique, trebuie sa aibe experienta placerii pure. Apoi, dupa minute in sir de indecizie si placere, trebuie sa renunte la visul de a fi cu toate aceste mirese deodata si sa se decida. “Voi cumpara aceasta pereche de cercei.”

    Trist final al unei experiente aproape mistice.

Cumparatorul nu stie, ca acolo, in fata articolelor artizane, el a avut o intalnire cu toata lumea magica din mintea si sufletul artistului, si implicit cu ceea ce il inspira. Acolo, simte si el ca nevazutul are intensitate si se intreaba uimit, de unde, cine si cum a fost posibil ca acele lucruri sa apara. Cine le-a gandit, cine le-a combinat, cine?
     Acasa, dupa ce fetele, creatiile lui, i-au fost petite si maritate, artistul artizan sufera pentru cateva minute… de dor. Da, lui ii e dor de creatia lui, desi a stiut tot timpul ca, la varsta potrivita, asemeni unor fete zvarluge si de nestapanit, creatiile vor pleca de acasa. Suspina, se gandeste melancolic la viitoarea lor viata, oare vor fi fericite, vor fi tratate bine, vor fi iubite asa cum le-a iubit el, dar apoi, tradandu-si pe neasteptate propriile sentimente, se intoarce ferm si umplut deodata de o noua frenezie, catre un nou dans si o noua menire de culegator.
    Caci ce poate fi mai generos intr-o viata de om decat sa fii mana care creeaza frumosul, si apoi, complet lipsit de egoism si de orice atasament, sa lasi frumosul sa respire liber acolo unde cineva are nevoie de el.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Povestea foitei de aur

   

Zilele astea am inceput o serie de bijuterii cu foita de aur. Foite de aur, cupru, argint se gasesc in toate magazinele de handmade, dar foita mea are o poveste mult mai interesanta. O am din anii de dupa liceu, cand lucram in atelierul unei pictorite. Pictam icoane. O chema Roxana. Era berbeaca si foarte frumoasa. Era pe vremea aceea cand orice artist plastic avea de la stat un atelier.
     Nu imi mai amintesc de absolut nimic din acea perioada a vietii mele. Cred ca eram la facultate. Dar tot restul era atat de lipsit de importanta. Eu lucram icoane pe sticla, ea niste tablouri abstracte. Nu avea rabdare sa ma invete. Mi-a pus in mana cele necesare, si gata. Lucram ore intregi. Nu ma plictiseam niciodata. Faceam icoane mari cam 40x35, in vopsele de ulei si cu foita de aur. Eu aveam cheie, veneam la atelier cand vroiam, plecam cand vroiam, de multe ori nu ma intalneam cu ea.
    Acolo am vazut cei mai ciudati oameni din viata mea de pana atunci :) fete hippie cu blugi scurti, tineri amorezati, carunti amorezati :) toti treceau pe acolo, stateau la povesti cu pictorita mea. Eu lucram, pierduta in culorile mele. Pe atunci nu exista atata informatie si icoanele reale erau rare. Am fost intr-o zi la un prieten care avea un aparat de proiectare, si nu stiu cum proiecta dupa un album imaginea iconei pe perete, iar noi puneam o hartie si copiam conturul cu creionul de pe perete. Nu mai imi amintesc exact cum faceam, dar ce imi amintesc este ca atunci cand am intrat in casa acelui om, am stiut ca asa va fi si casa mea. Era de fapt o garsoniera. Avea un hol si apoi intrai in camera.
      Acel deja vu a fost atat de puternic ca uneori aveam senzatia ca o am deja... si uneori cand aveam discutii cu Roxana si-mi zicea ca ar avea nevoie de un spatiu, sau de o camera, imi venea sa-i spun "vino la mine" :) imi ramaneau cuvintele pe buze... era o senzatie atat de stranie, ca atunci imi dadeam seama ca inca nu este :) Cert este ca am avut acea garsoniera vreo 6-7 ani mai tarziu... cu bonus de o camera in plus, de la pronia divina :).
    Cred ca am lucrat doar un an impreuna acolo. Vindea icoanele in Mamaia, la hotel Riviera. Vindea bine, era frumoasa, statea toata vara acolo, se imprietenea cu strainii. Se imprietenea uneori atat de bine, ca intr-o zi mi-a zis ca pleaca in Anglia. Si-a gasit un englez care are hoteluri cu piscina... si ea nu va avea nimic de facut decat sa le incerce. De ciuda, am luat pachetul cu foita de aur. Glumesc :) nu-mi amintesc cum a ramas foita de aur la mine, dar stiu ca toti anii astia, sa fie vreo 20, foita mea si-a astepta momentul de glorie impaturita in aceleasi doua sevetele, unul portocaliu si unul galben. Asa i-a fost ei dat, sa ajunga in  colectiile de bijuterii ale femeilor frumoase.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Printesa Neagra

     Vroiam sa fac cu totul altceva, un set in stilul setului cu turcoaze, dar pe argintiu. Am intins un partatel, i-am imprimat modelul cu spirale. Trebuia sa tai din el cateva bucatele pentru setul respectiv, dar nu ma induram.
     Era asa frumos ca o bucata de metal brut. I-am facut lateral niste gauri mari ca de capse. L-am patinat, l-am tocit ca pe-un argint batran. Nu stiam ce sa fac cu placuta mea, dar stiam ca nu o voi taia. Imi era teama, am pus pietricica rosie in mijloc...  pietricica a cerut o placuta metalica pe care sa sada, ca o regina.

     Aici a mai fost un hiatus... voi reusi eu, oare, sa descopar cea mai frumoasa mireasa ce se ascunde sub valul opac al materiei? Puteam sa pun pe lateral cele doua nestemate transparente in mod banal.. sau nu... M-am uitat mai bine, simteam parca regina mea, mireasa, soptindu-mi la ureche, sa pun ceva... ca doua aripioare  heraldice, apoi de-aici totul a decurs usor.
      Printesa cea neagra se dezvaluia pe sine, si era de-o frumusete nepamanteana, dintr-o epoca demult uitata.  Asta a fost povestea mea... si-am incalecat pe-o sa ... si-am adus din lumea mea, o bratara fermecata. :)

Uite asa, am deschis colectia REGINELE din CAUCAZ.

daca doriti sa vedeti mai multe creatii ale sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/  

Iarna intr-un atelier de Fimo

    Azi de dimineata am mancar o portie de orez cu legume, bostan la gratar si doua cani de sirop din muguri de brad. Eu mi-s vegana de aceea scumpirea untului si a oualelor m-a lasat rece. Mai tare m-a infierbantat ca pare sa se scumpeasca libertatea noastra (dar asta e despre altceva).
 Veti gasi multe fripturi de bostan, de dovlecel, conopida sau ciuperci, la mine in farfurie. Cateva retete vegan, creatie proprie, puteti gasi si pe blogul meu.
   De cand mi-am transformat camera intr-un atelier de fimo, si am ales jobul de artizan, am inceput sa cheltuim altfel, desi traim la fel. Asta mi s-a parut un miracol. Mancam la fel, cheltuim altfel.
    Ce vreau eu sa arat aici, este ca se poate trai simplu, cand vrei sa-ti atingi un tel al sufletului tau. Nu e un sacrificiu, pentru ca nu am renuntat la nimic fundamental in modul meu de viata, e doar o alegere.
     In loc de Uncle's Bens  iau un orez simplu de 2 lei, fasole, mazare uscata, varza si bostanul un pic peste 1leu, painea mi-o fac acasa ca e si mai sanatoasa. Desertul este simplu: ciocolata neagra cu biscuiti. La sfarsitul toamnei, iau de la en gross multe rosii ieftine si le pun la borcan. Toamna ma pregatesc pentru iarna: mai pun la borcan vineciori din padure, fac pasta de macese, mure si zmeura culese de pe dealuri, la congelator. Asa trece iarna cu bugetul dat la minim.
   Eu locuiesc intr-o zona de munte, unde nu cresc decat meri si nuci, oi si vaci. Mai erau cativa corcodusi, dar i-au taiat. Mai este si un cires salbatic, minunat, sus pe un deal. Il astept la vara :). Si cam atat.
 Iernile aici sunt superbe. Prefer iernile cu zapada multa, multa, cu turturi pana la pamant si un strat gros de zapada pe acoperis, care imi izoleaza casa si imi tine de cald.
   Iarna intr-un atelier de fimo, este asa cum ti-o modelezi tu. :)

daca doriti sa vedeti ceva creat de sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/