Importanta recuperarii portului traditional, ca simbol al identitatii

  

   Creația populară este un miracol artistic atât de profund tulburător încât e un adevărat privilegiu să i te poți dedica.

E miracol pentru că e o stare de desăvârșire, dar și pentru că exprimă modul nostru propriu de a fi în lume și de a ne înțelege rostul de oameni ai locurilor unde ne-am născut.

Ziua Universală a Iei, sărbătorirea ei, a pornit din dorința și datoria de-a ne apropia de noi, ca sine, și pe alții de adevăratele capodopere ale culturii tradiționale.

    În Diaspora pledam pentru lărgirea spațiului de cunoaștere a valentelor estetice ale culturii populare deoarece " ea este expresia cea mai scurtă a simțământului și a gândirii", cum afirma Eminescu.
Receptarea unei opere de artă este un act individual și profund subiectiv.
Nimeni nu poate impune altcuiva propria sa viziune artística- echivalata de unii esteticieni cu o adevărată (re)creare personală a operei respective.

Ziua Universala a Iei se datorează cumva cunoscătorilor, cei care au datoria de-a îndrepta atenția publicului în direcția unor fenomene care, fără ajutorul calificat al meseriașului, pot fi trecute cu vederea sau nici măcar observate.
E o zi datorată cunoscătorilor dar dedicată publicului larg și bucuriei sale.
Se vrea o invitație la o călătorie în fantastic, spectaculos, feeric, elemente specifice eposului popular.

 Laura: -- Cum imbracam o identitate nationala? Importanta recuperarii portului traditional, ca simbol al identitatii.
Cum vezi tu fenomenul recuperarii iei, si nu numai. In ultimul timp romanii se casatoresc, boteaza in ii, dupa o perioada de respingere, imediat dupa revolutie.

Orieta: -- Da, ia a devinit din nou portul de sarbatoare al romanilor si este frumos, desi cam putin si cam superficial, e totusi bine.
Cred ca ar trebui in primul rand stimulate mestesugurile, ca nu e numai ia. Mai e ceramica, tesutul, lemnul.
Ce as face eu?
In Sighisoara, in Bran, in Sibiu, as desfiinta chinezismele, as selecta produsele. As da niste certificate de mestesugar si artizan si as accepta in aceste orase f turistice sa se vanda (in zonele de mare interes) numai produsele cu marca asta : AUTENTIC ROMANESC.
Sau, facute periodic targuri mari si foarte dese in orasele astea foarte turistice. Targuri cu specific traditional: mestesuguri autentice care respecta traditia, dar si obiecte de arta inspirate din traditiile romanesti. Ambele.
A fost o mica tentativa inainte de pandemie. Se faceau insa doar o data pe an. la inceputul lui Septembrie. Am participat la doua din ele (cred ca doar doua s-au facut): unul in Bucuresti si unul in Bran. Urmatorul trebuia sa fie in Constanta dar a venit pandemia si vad ca micuta tentativa s-a spulberat.
Cred ca lucrurile astea se pot face de catre stat, sau de un ONG f serios, asa cum se fac la noi spitale si alte lucruri bune de care statul nu are chef.  

Interviu: Laura Catalina Dragomir- Orieta Dimadi

Laia Beltran despre expozitia noastra.

 

Sawabona este o expresie zulu care înseamnă „Te respect, te prețuiesc, ești important pentru mine. 

„Este și numele ales de  României Handmade Team pentru a boteza ultima lor colecție, inspirată din tradiția africană, și este expusă zilele acestea la Casa de Cultură din Ulldecona. 

 

Hainele și accesoriile sunt alibiul creativ al curatorului Laura Catalina Dragomir pentru a apropia culturile și a rupe prejudecățile.

 

 Multumim Laura Juverdeanu pentru aceasta viziune frumoasa si incluziva pe care o propui prin moda si care trece mult peste asta

#Sawabona #lamodaéscultura

 

Scrie Laia Beltran despre expozitia noastra.

 

 

Laia Beltrán, Licențiată în Economie și Jurnalism la Universitatea Pompeu Fabra.

Lucrează în departamentul de Comunicare al Editurii Gustavo Gili( specializata in cultura vizuală).

Are rubrici săptămânale în Time Out Barcelona și in ziarul Ara.

E cofondator al Sastreriei Moderna, un pop up neconvențional.

Arii de excelență : stil și comunicare în modă, managementul modei și comunicare, comunicare și social media în modă

Africa - viziune, masti si conceptul de suflet

 

Masca Ghana

Tradițiile africane, vazute prin prisma occidentalilor, au făcut dificilă înțelegerea semnificației reale a mastilor. Începând cu comercianții de sclavi din secolul al XV-lea până în epoca colonială, Africa a fost supusă unei exploatări severe de către vest.

 Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când călătorii europeni au venit să exploreze continentul, atitudinile acestora au fost ferm inchise si superioare, astfel încât observațiile  referitoare la măștilor africane de către occidentali au fost preponderent de genul: „grimasele oribile, urâte,  simboluri  diavolestii”. Aceasta a reflectat imensa ignoranta a noastra fata de rolul  măștilor africane. 

 

 

 

 

Richard Andree

Richard Andree a fost unul dintre primii etnografi care au obținut o perspectivă informată asupra frumuseții și valorii mastilor africane, în anii 1890, iar munca sa a ajutat la modificarea unor percepții părtinitoare (Kecskesi 11). 

De asemenea, pictorii de avangardă din Europa, precum Picasso și Modigliani, au început să descopere aceste măști în colecțiile muzeelor ​​etnografice și le-au folosit ca modele pentru propriile formulări expresioniste în pictură și sculptură. 

Cu toate acestea, atitudinile occidentale persistă în a vedea măștile africane ca obiecte artistice curioase și imaginative, ideale pentru agățat pe un perete. 

Africanul nu își consideră măștile ca artă. De fapt, în majoritatea culturilor tribale in care se fac ritualuri și se dansează mascat, nu se pune deloc problema artei. O mască, pentru africani, este un instrument de ritual, iar fără costum, dansator, muzică, adunare a tribului și loc sacru, o mască nu are sens. 

Aceeași calitate interconectată face parte din modul african de a-și vedea lumea. Acea lume este bine ordonată și integrata in natură, spre deosebire de culturile extrem de individualiste din vest. Arta africanului este folosită în obiecte de zi cu zi, precum ceramică și haine, și nu se gaseste în muzee. 

Andreas Lommel a scris „Statuetele înfățișează strămoșii, măștile reprezintă spiritele strămoșilor morți, iar artele decorative repetă aceleași motive iar și iar” (9). Africanul trăiește un mod de viață mai integrat, iar spiritualitatea este o parte obișnuită a acestuia, orchestrată de acte rituale.

Masca Côte_d'Ivoire

Noi europenii, suntem extrem de preocupați de individualitatea și drepturile noastre personale; africanul este mai tradițional și preocupat de drepturile comunității; 

De exemplu, anumiți oameni din țara Nigerului nu au un cuvânt pentru religie - aceasta există atât de intim în viața lor încât gândul separat despre ea nu există. 

Spre deosebire de europeni, care incearca sa controleze natura, africanii sunt in conexiune armonioasa cu natura si una cu ea. 

Prin ritualuri, mituri si masti, africanul interactioneaza cu natura, in timp ce occidentalul o contempla ca frumusete.

Cultura africana este animista: africanul crede ca totul in natura are o putere in interior, ca totul, chiar si obiectele neinsufletite poseda un suflet. Asadar, mastile la ei nu erau doar simbolice; erau un fel de "capcane" care "prindeau" sufletul, in beneficiul celor vii.

Interconexiunea armonioasă dintre african, comunitatea și mediul său face ca masca să fie un element necesar al vieții spirituale, deoarece aduce aceste elemente mai aproape, la vedere. 

De aceea aceasta arta africana, pe noi europenii, continua sa ne frapeze, sa ne scoata din blocajele si tabuurile noastre mentale. 

Aici puteti vedea colectia noastra la care lucram:  AFRICA , colectie cu care vom participa la expozitia SAWABONA din mai, Ulldecona, Spania.