Artizan - versus Partizan

Ma simt uneori ca un partizan care lupta in munti dar nu numai pentru apararea valorilor mestesugaresti, ci sufletesti.

Viata in atelierul meu de fimo, ma face sa plutesc uneori peste toate.
Asta vara am plecat la mare cu benzina doar pana la Ploiesti. Acolo aveam o comanda. Cu banii de pe comanda ne-am continuat calatoria, si am tinut-o tot asa timp de o luna jumate.
Cineva ma intreba:
"Nu lasi cam multe pe umerii lui Dumnezeu?"
"Sunt oricum ceva mai mari decat ai mei", i-am raspuns .
De ce am uitat oare invataturile crestine? Sau sunt cam desuete si ne este rusine cu ele? Ce mai avem noi din Crestinism? Crucile de pe patrafirul popilor? Ne mai amintim noi ceva din invataturile lui Isus, sa ne iubim aproapele, sa ne ajutam, sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, precum pasarile cerului, sa nu alergam dupa agoniseli, sa ne preocupe doar cautarea de Sine, de Dumnezeu.
De ce crestinul a ramas crestin doar cand se bate pe apa sfintita in biserica sau cand e dezlegarea la peste, dar foarte putin in rest?
Mai primesc adesea sfaturi de genul:
"Fa sa-ti fie bine tie, asta conteaza!"
De unde si-o fi insusit lumea astfel de "principii"? Din "intelepciunea" cui vin ele?
Sfatul asta mi s-a tot repetat in ultima vreme, pana la urma am ripostat.
Ati auzit de ajutorul dat celuilalt, de intoarcerea obrazului, de a-i da o sansa unui om de 70 de ori cate 7 daca e nevoie...?
Ati auzit de toate astea, sau oamenii "normali" nu au aspiratii de sfinti.
Oamenii normali au nevoie de modele.
Eu nu stiu ce modele au altii, dar mie mi-a placut Nebunul de Bastovoi.
E o carte mica (prea mica!!!), de buzunar, nu va stricati ochii daca o cititi. Nu stiu daca ce am scris aici are legatura cu fimo, dar daca postez niste bijuterii din fimo, modele bizantine, poate fi un apropo.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Natura artistului artizan

 

Motto: “Incarca-ti mainile si corpul cu iubire, mister si tandrete. Apoi atinge creatiile tale ca si cum tot ce tu atingi poarta un mesaj al frumusetii. Poarta cu umilinta, resposabilitatea divina a atingerilor tale.”   

Orice artist artizan este un dansator si un culegator perfect. El trebuie sa danseze printre inspiratii, printre decizii si culori, sa culeaga dorintele de frumos ale oamenilor si sa le materializeze. Este munca unui pustnic care este silit sa asculte in singuratate glasul inspiratiei. In timp ce ceilalti se grabesc, catre niciunde de multe ori, artistul artizan are timp de Dumnezeu. Lui ii este imposibil fara Dumnezeu caci, constient sau nu, doar din lungile conversatii cu el poate veni IDEEA. Uneori conversatia este o tacere densa, alteori o frenezie, alteori artistul isi pierde rabdarea fiindca drumurile dinspre mintea si sufletul lui catre inspiratie sunt blocate.

Cumparatorii, fustangii de vocatie, fiindca ei nu pot fi fideli primului articol pe care pun ochii, fiindca altul, si mai frumos ii atrage, ii soptesc:”Cumpara-ma, eu te voi face fericit pentru totdeauna!”, trebuie sa accepte casatoria poligama temporara cu aceste produse seducatoare, si odata ce au intrat intr-un astfel de boutique, trebuie sa aibe experienta placerii pure. Apoi, dupa minute in sir de indecizie si placere, trebuie sa renunte la visul de a fi cu toate aceste mirese deodata si sa se decida. “Voi cumpara aceasta pereche de cercei.”

    Trist final al unei experiente aproape mistice.

Cumparatorul nu stie, ca acolo, in fata articolelor artizane, el a avut o intalnire cu toata lumea magica din mintea si sufletul artistului, si implicit cu ceea ce il inspira. Acolo, simte si el ca nevazutul are intensitate si se intreaba uimit, de unde, cine si cum a fost posibil ca acele lucruri sa apara. Cine le-a gandit, cine le-a combinat, cine?
     Acasa, dupa ce fetele, creatiile lui, i-au fost petite si maritate, artistul artizan sufera pentru cateva minute… de dor. Da, lui ii e dor de creatia lui, desi a stiut tot timpul ca, la varsta potrivita, asemeni unor fete zvarluge si de nestapanit, creatiile vor pleca de acasa. Suspina, se gandeste melancolic la viitoarea lor viata, oare vor fi fericite, vor fi tratate bine, vor fi iubite asa cum le-a iubit el, dar apoi, tradandu-si pe neasteptate propriile sentimente, se intoarce ferm si umplut deodata de o noua frenezie, catre un nou dans si o noua menire de culegator.
    Caci ce poate fi mai generos intr-o viata de om decat sa fii mana care creeaza frumosul, si apoi, complet lipsit de egoism si de orice atasament, sa lasi frumosul sa respire liber acolo unde cineva are nevoie de el.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/