Ne pregatim de targ

     Azi nu pot scrie acest articol direct pe blog, pentru ca ne-a picat netu'. S-a defectat ceva. A plouat si a luat apa. Cand a nins a luat zapada. Cutiuta mea de internet e expusa intemperiilor precum Caile Ferate Romane. La prima ploaie sau zapada se defecteaza.
Le-am propus celor de la RDS sa fac o hainuta de fas cutiutei, ca tot mi-s cu handmade-ul. S-au uitat la  mine ofensati. Poate s-au speriat ca le iau painea de la gura, asa ca am renuntat. Oricum , dupa cum se vede, au venit si au reparat.

   Ne pregatim de targ, zic.
 La Ploiesti este targul. Incepe de pe 20, si tine pana pe 2 aprilie. Noi o sa ne ducem de pe 27. Cred ca vom cunoaste oameni draguti si asta va fi o experienta bine-venita pentru mine.

   Stau mult singura, izolata de lume. Inainte vreme aveam senzatia ca intelegeam rostul anumitor lucruri, aveam pareri, mici intelegeri, mici "intelepciuni". Acum, de la o vreme, nu mai inteleg nimic, nu mai am pareri. Imi place doar sa fac baie, sa stau la soare, sa fac bijuterii de fimo si sa citesc.
  Inainte simteam ca trebuie sa fac anumite lucruri si le faceam. Acum sunt de multe ori in conflict: imi vine s-o iau inapoi, dar drumul catre inapoi e parca inchis. De drumul catre inainte imi este frica.
Cam atat despre starea mea sufleteasca pe ploaie :).

   Targul de handmade va avea loc in aer liber, in centru si se va desfasura concomitent cu un targ de carte, ceea ce s-ar putea sa fie foarte placut. Sper sa fie si cald.

Ieri am pregatit pachetul cu cateva noi bijuterii pe care le trimit fetelor care vor sta in prima parte. Apoi de pe 27 vom veni noi  cu ce voi mai lucra intre timp. Deja mai am in lucru niste cercei  si astept si pietrele de la Ionut.

  Dupa targ intentionam sa mergem la Sighisoara, apoi acasa, unde o sa ne astepte mama.

 Altfel ce sa zic? Imi fac bagajul, lucrez fimo, ma plimb, mai citesc pe balansoar, adica ma balansez in soare (cand e soare!!!), admirand ghioceii si asteptand sa inflorasca si brandusele si irisii pitici si toti ceilalti vestitori  de  primavara.

Va urez o  primavara cu soare si va invit la Ploiesti --> in centru langa teatru !

Primele mele iubiri: crosetatul si croitoria

Prima mea iubire, contrar tuturor asteptarilor, nu a fost fimo, ci croitoria. Eram cam in aceeasi peroada cu pictura pe sticla, dupa liceu. Croiam dupa tiparele din Burda. Am facut pantaloni, taioare, rochii de seara pentru toate persoanele dragi din jurul meu. Mai ales in sesiune lucram cel mai bine. Putin invatat, putin croitorit, nici nu stiam cand lucrul era gata.
Apoi am trecut la a doua iubire, crosetatul, care de fapt venea din timpuri stravechi, de cand eram copil...  Crosetatul imi placea dar nu aveam rabdare  la fire subtiri, ci numai la fire groase, asa ca intr-o zi am inceput sa crosetez sfoara. Am cautat vopsele textile, nu prea existau la noi, doar la Fondul Plastic (da, mai exista Fondul Plastic!), unde am gasit doar doua culori: rosu si verde. Am vopsit sfoara multa si am facut tot felul de saculeti si gentute crosetate, le mai am si astazi, cu margele modelate de mine din lut uscat si pictat. Lutul era cules de pe malul marii, iar ca matrita de imprimat modelul mai foloseam rujul mamei care avea niste zimtisori. :) Bine inteles ca la prima ploaie se topeau si se scurgeau, dar nu mi-a pasat foarte mult. Faceam doar niste studii. :)
Apoi, intr-o zi, am gasit la un magazin de metraje (cum inca mai existau pe vremuri) o panza de bumbac foarte asemanatoare panzei tesute in casa. Era natur, nevopsita, atunci a explodat in mine frenezia. O panza care imi oferea atatea posibilitati. Puteam sa o vopsesc cum vroiam eu, sa o pictez, sa-i scot ciucuri, sa-i scot fire si sa fac-i borduri dantelate... Si mai ales, o puteam combina cu saculetii mei. Intre timp invatasem sa si innod firul de canepa. Wow!!!! Ce descoperire a mai fost si asta! Arta Macrame, cum se numeste ea pe net, sau Arta Innodarii e o arta straveche si mi s-a dezvaluit ca fiind aproape initiatica,,, Ma visam cu rochiile mele din panza rustica, pe catwalk, accesorizate cu genti  si sandale din fir de canepa impletit si innodat Macrame, cu mansete si curele, cu bile si nasturi rustici, din lut... Asa a aparut dorinta de a -mi face singura aceste accesorii, din altceva mai trainic decat lutul de pe malul marii... am aflat de un alt fel de lut... mai polimeric si uite asa am ajuns la ceea ce avea sa devina Marea mea iubire, FIMO!!!
Una din primele gentute crosetate cu nasture facut de mine :), iar gentuta se numea Funny Amelie :)

 

Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:

 http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Natura artistului artizan

 

Motto: “Incarca-ti mainile si corpul cu iubire, mister si tandrete. Apoi atinge creatiile tale ca si cum tot ce tu atingi poarta un mesaj al frumusetii. Poarta cu umilinta, resposabilitatea divina a atingerilor tale.”   

Orice artist artizan este un dansator si un culegator perfect. El trebuie sa danseze printre inspiratii, printre decizii si culori, sa culeaga dorintele de frumos ale oamenilor si sa le materializeze. Este munca unui pustnic care este silit sa asculte in singuratate glasul inspiratiei. In timp ce ceilalti se grabesc, catre niciunde de multe ori, artistul artizan are timp de Dumnezeu. Lui ii este imposibil fara Dumnezeu caci, constient sau nu, doar din lungile conversatii cu el poate veni IDEEA. Uneori conversatia este o tacere densa, alteori o frenezie, alteori artistul isi pierde rabdarea fiindca drumurile dinspre mintea si sufletul lui catre inspiratie sunt blocate.

Cumparatorii, fustangii de vocatie, fiindca ei nu pot fi fideli primului articol pe care pun ochii, fiindca altul, si mai frumos ii atrage, ii soptesc:”Cumpara-ma, eu te voi face fericit pentru totdeauna!”, trebuie sa accepte casatoria poligama temporara cu aceste produse seducatoare, si odata ce au intrat intr-un astfel de boutique, trebuie sa aibe experienta placerii pure. Apoi, dupa minute in sir de indecizie si placere, trebuie sa renunte la visul de a fi cu toate aceste mirese deodata si sa se decida. “Voi cumpara aceasta pereche de cercei.”

    Trist final al unei experiente aproape mistice.

Cumparatorul nu stie, ca acolo, in fata articolelor artizane, el a avut o intalnire cu toata lumea magica din mintea si sufletul artistului, si implicit cu ceea ce il inspira. Acolo, simte si el ca nevazutul are intensitate si se intreaba uimit, de unde, cine si cum a fost posibil ca acele lucruri sa apara. Cine le-a gandit, cine le-a combinat, cine?
     Acasa, dupa ce fetele, creatiile lui, i-au fost petite si maritate, artistul artizan sufera pentru cateva minute… de dor. Da, lui ii e dor de creatia lui, desi a stiut tot timpul ca, la varsta potrivita, asemeni unor fete zvarluge si de nestapanit, creatiile vor pleca de acasa. Suspina, se gandeste melancolic la viitoarea lor viata, oare vor fi fericite, vor fi tratate bine, vor fi iubite asa cum le-a iubit el, dar apoi, tradandu-si pe neasteptate propriile sentimente, se intoarce ferm si umplut deodata de o noua frenezie, catre un nou dans si o noua menire de culegator.
    Caci ce poate fi mai generos intr-o viata de om decat sa fii mana care creeaza frumosul, si apoi, complet lipsit de egoism si de orice atasament, sa lasi frumosul sa respire liber acolo unde cineva are nevoie de el.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/