Fericire de primavara

 

Ma bucur ca s-a incalzit. Mi-am scos masuta afara sa lucrez. Am pus-o sub brad.
La noi e mereu mai frig decat jos in vale cu 2-3 grade, de aceea florile se deschid mai tarziu, copacii infloresc mai lenes. Ciresul meu, saracul, face 3-4 cirese pe an. Ne batem pe ele. "Poate anul asta nu va mai da ninsoarea peste boboceii lui" gandeam eu zilele trecute, cand ieri ce sa vezi? ma uitam cu incantare la vrabiutele ce i se zbenguiau pe ramuri, le ascultam ciripelele de pe balansoar, cand tot admirandu-le vad ca ele de fapt ciuguleau nestingerite boboceii din cires. Nu am mai auzit pana acum ca vrabiile pot manca boboci de cires, d-apoi daca se invata asa ce sansa mai am eu sa prind o cireasa... am dat fuge, ca tot omul la internet sa caut solutii...  dar nu stiu daca voi putea aplica vreuna: sa pun un vultur din plastic umplut cu heliu deasupra ciresului, sa pun muzica cu o bufnita... chestii din astea:). Cert este ca iubirea mea bucolica fata de vrabii a scazut drastic.
   In rest, depresii si fericire... sau depresii intr-o fericire.
   Mi-am propus sa iau la rand toate magazinele de handmade din tara, pe care le gasesc pe google, sa le scriu despre mine si sa le propun o colaborare. Idee geniala si totusi extrem extrem de proasta. Geniala pentru ca din 100 de magazine am sansa, asa gandeam eu, sa gasesc unul cu care sa pot colabora, dar si foarte foarte proasta, pentru ca ma loveste teribil in moral. Am scris la 5 magazine, mi-au raspuns 2. 3 nici nu au catadicsit sa se deranjeze, iar 2 mi-au motivat refuzul pe ideea ca au doar marfa pe care o fac ei si nu vor alta.
   Mi-au amintit de o fata care asta vara  avea un cort cu cateva fuste tutu si i-am propus sa le primeasca si pe ale mele (aveam si eu cateva fuste pictate) sa isi ia comision, parte din chirie, etc... mi-a raspuns asa : "Dar cum, sa pun fustele tale langa ale mele?" :)
No comment. Va doresc o zi minunata!
"Zambeste mereu si viata se va plictisi sa te mai supere!"

Natura artistului artizan

 

Motto: “Incarca-ti mainile si corpul cu iubire, mister si tandrete. Apoi atinge creatiile tale ca si cum tot ce tu atingi poarta un mesaj al frumusetii. Poarta cu umilinta, resposabilitatea divina a atingerilor tale.”   

Orice artist artizan este un dansator si un culegator perfect. El trebuie sa danseze printre inspiratii, printre decizii si culori, sa culeaga dorintele de frumos ale oamenilor si sa le materializeze. Este munca unui pustnic care este silit sa asculte in singuratate glasul inspiratiei. In timp ce ceilalti se grabesc, catre niciunde de multe ori, artistul artizan are timp de Dumnezeu. Lui ii este imposibil fara Dumnezeu caci, constient sau nu, doar din lungile conversatii cu el poate veni IDEEA. Uneori conversatia este o tacere densa, alteori o frenezie, alteori artistul isi pierde rabdarea fiindca drumurile dinspre mintea si sufletul lui catre inspiratie sunt blocate.

Cumparatorii, fustangii de vocatie, fiindca ei nu pot fi fideli primului articol pe care pun ochii, fiindca altul, si mai frumos ii atrage, ii soptesc:”Cumpara-ma, eu te voi face fericit pentru totdeauna!”, trebuie sa accepte casatoria poligama temporara cu aceste produse seducatoare, si odata ce au intrat intr-un astfel de boutique, trebuie sa aibe experienta placerii pure. Apoi, dupa minute in sir de indecizie si placere, trebuie sa renunte la visul de a fi cu toate aceste mirese deodata si sa se decida. “Voi cumpara aceasta pereche de cercei.”

    Trist final al unei experiente aproape mistice.

Cumparatorul nu stie, ca acolo, in fata articolelor artizane, el a avut o intalnire cu toata lumea magica din mintea si sufletul artistului, si implicit cu ceea ce il inspira. Acolo, simte si el ca nevazutul are intensitate si se intreaba uimit, de unde, cine si cum a fost posibil ca acele lucruri sa apara. Cine le-a gandit, cine le-a combinat, cine?
     Acasa, dupa ce fetele, creatiile lui, i-au fost petite si maritate, artistul artizan sufera pentru cateva minute… de dor. Da, lui ii e dor de creatia lui, desi a stiut tot timpul ca, la varsta potrivita, asemeni unor fete zvarluge si de nestapanit, creatiile vor pleca de acasa. Suspina, se gandeste melancolic la viitoarea lor viata, oare vor fi fericite, vor fi tratate bine, vor fi iubite asa cum le-a iubit el, dar apoi, tradandu-si pe neasteptate propriile sentimente, se intoarce ferm si umplut deodata de o noua frenezie, catre un nou dans si o noua menire de culegator.
    Caci ce poate fi mai generos intr-o viata de om decat sa fii mana care creeaza frumosul, si apoi, complet lipsit de egoism si de orice atasament, sa lasi frumosul sa respire liber acolo unde cineva are nevoie de el.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/