miercuri, 28 februarie 2018

Povestea culegatorului de pietre

Ionut, culegatorul de pietre, m-a rugat intr-o zi sa-i fac o bratara fermecata, in care sa pun multe multe pietre. A deschis astfel, cufarul magic si mi-a aratat comoara lui de pietre culese cu mana lui din munti, din rauri.

Va marturisesc ca pana la el, credeam ca pietrele "semipretioase" cresc in siraguri la AliBaba sau in magazinele de margele, aduse din China sau, in cel mai bun caz, in care pietrele sunt chiar semipretioase - adevarate, in tari foarte indepartate si exotice. Ca sa aflu ca tara noastra are si jad si turmalina si ambra vegetala. Ce nu are tara noastra!!!
Primul impuls a fost sa ma intreb: Cum, oricine in tara asta poate sa culeaga ambra sau jad? Cum asa? Cand nici padurile virgine nu mai sunt ale noastre, cum oare ne-au lasat ambra si jadul?! Si inca ma mai intreb, dar nu mare imi va fi mirarea cand voi afla, intr-o buna zi, Doamne fereste!, ca nu mai ai voie sa culegi pietre din rau decat daca le declari tovarasilor care se ocupa de bunastarea poporului.
     Ionut insa nu stie ca astfel de vremuri sunt la o secunda distanta, el e nascut fix in ziua revolutiei, de aceea el are visuri marete si pure ca jadul verde translucid.
Asa ca l-am intrebat pe Ionut, cum s-a indragostit el de pietre, cum a fost prima intalnire cu ele, cum i-au dat zanele muntilor harul acesta de a scoate sublimul din piatra seaca. Iata deci povestea lui:



    " Povestea pietrelor începe prin anul 2016 in timpul unei expediții prin munții Bucegi. Atunci eram ghid pentru un grup, grup care mi-a devenit prieten, încă țin legătura cu ei.
    Până atunci pentru mine pietrele erau de 2 feluri: pietre normale și cristale.
    În timpul acelei expediții făcută pe partea de nord a munților Bucegi in valea Țigănești și valea Mălăiești cu oprire și cazare la Cabana Mălăiești, fără să știu cei din grup se cunoșteau și toți cunoșteau tainele pietrelor mai puțin eu. In prima seara de cazare eram cu toții în sala de mese și vorbeam despre diferite lucruri, unii erau cu pietrele și cristalele lor, lucru ce mi-a atras atenția foarte mult pentru că așezaseră toate pietrele pe un șervețel mare apoi au pus diferite chestii spitale energetice de cupru, orgoane și altele pe care nu le mai țin minte.
   Totul a inceput când m-am apropiat sa studiez și eu situația. Era ceva nou pentru mine, toți vorbeau de energii și tot felul de chestii total necunoscute mie, iar tot ce îmi e necunoscut mă atrage mai tare chiar decât gravitația pământului, încercând să înțeleg ce se petrece. 
Cineva îmi zice:
- Pune mâna deasupra spiralei sa simți energia din pietre, lucru pe care l-am și făcut din curiozitate. Atunci am deschis palma și am pus-o deasupra spiralei, simțeam ceva dar nu știam ce, apoi am lăsat palma mai jos la vreo 2 cm de vârful spiralei și am simțit ca niște pișcături in palmă, lucru ce m-a speriat și m-a făcut să retrag mâna, apoi cu teamă am incercat iar. Acum eram și cu privirea intre palmă și spirală, sa văd ce se întâmplă. Atunci am înțeles ce înseamnă energia din pietre: scântei mici apăreau între spirală și palma mea.

A doua zi am plecat pe munte pentru a continua de vizitat ce mai rămăsese. Era aproape sfârșitul lunii februarie, zăpada era mare dar la baza unei stânci am văzut grohotiș și am propus sa mergem sa vedem poate găsim ceva și culmea atunci am găsit primele mele fosile: o scoică și o formațiune de alge, pentru mine expediția a fost un mare succes: am învățat ceva nou și am și găsit ceva unic.
După această experiență m-am apucat sa caut informații despre pietre și energiile lor, rămânând uimit de ce puteam sa citesc!!! Luam fiecare articol sau PDF și le salvam in calculator. Am inceput sa învăț despre pietre, cum se pot folosi energiile lor, că după scurt timp sa inteleg că de fapt pietrele, cu cât au o valoare energetică  mai mare, cu atât și prețul lor este mai mare.
 De atunci am făcut alte zeci de ieșiri pe munți și de fiecare dată găseam alte pietre, așa am ajuns sa am propria hartă făcută personal și am înțeles ceva : dacă accepți ca un lucru sa existe în universul tău si daca il iubesti,  acel lucru te va însoți mereu. "







Aici puteti vedea si bratara fermecata, creata la comanda pentru Ionut:

http://indrani-handmade.blogspot.ro/2018/02/bratara-magica.html









miercuri, 21 februarie 2018

Despre femeile cerchize, zeitele din Caucaz

     Cu toate că astazi sunt ignorate aproape complet de către lumea modernă, totuși, timp de sute de ani, femeile cercheze din zona Caucazului au fost considerate etalonul suprem de frumusete feminina, rivalizate poate doar de catre vecinele lor georgiene originare si ele asadar din aceeasi zona geografica. Modelul de  frumusete impus astăzi femeilor de catre diverse curente moderne nu ar putea concura niciodată cu frumusetea naturala a acestor femei.

Toate sursele istorice relateaza despre frumusetea lor nelumeasca desprinsa parca dintr-un taram al zeilor, lucru care  este foarte bine ilustrat si de dansurile lor traditionale in care siluetele lor de o frumusete ireala aluneca imponderabil plutind parca intr-o alta dimensiune, subliniind eleganta , politetea și modul lor de a cuceri ireversibil barbatul, atat prin aparenta si fascinatia lor  fermecatoare cat si prin prezenta lor de spirit.



    In lumea otomana erau foarte cautate ca sotii, deoarece aveau calitatea de a innobila sangele familiei și a tuturor urmasilor. De asemeni erau cheltuite sume uriase pentru a le aduce în haremurile lor. Faima lor s-a facut cunoscuta desigur, si in Occident unde odata cu anul 1734 au ajuns primele zvonuri legate de aceste femei. Personalitati celebre precum Voltaire și Byron le-au menționat frumusetea. Johann Frederick Blumenback, naturalist și fiziolog celebru  la vremea lui, a realizat un studiu comparativ asupra particularitatilor anatomice si fizionomice a celor mai cunoscute populatii ale lumii si a obtinut un surprinzator rezultat, acela ca cerchezii erau oamenii cei mai frumosi si mai puri dintre oamenii de rasa alba și a lansat teoria originii genetice comune a tuturor raselor umane - lucru care s-a dovedit a fi real, fiind astazi confirmat de genetica moderna. 


 Blumenbach a lansat ipoteza că Adam și Eva ar fi locuit initial  in zona Caucazului si ca de aici s-au raspandit apoi in intreaga lume urmasii lor care s-au adaptat apoi diferitelor conditii de mediu specifice fiecarei zone. De altfel, frumusetea feminina cercheza a fost reliefata si in scrierile antice. Una dintre ele fiind povestea Safirei, frumoasa sclava de la curtea regelui Solomon.


     Toate aceste argumente au dus la concluzia ca aici, în zona Caucazului, este locul in care s-a pastrat frumusetea originala a ființei umane dupa parasirea Edenului, lucru la care te duce cu siguranta cu gandul, dacă privesti frumusetea magica care a ramas neschimbata chiar si in zilele noastre a femeilor cercheze.

Asta este povestea Zeitelor din Caucaz, a caror frumusete m-a inspirat sa le dedic aceasta colectie,



 

duminică, 18 februarie 2018

Pagini Aurii pentru artizani - Catalogul tuturor creatorilor handmade de top - proiect

     Dupa aproape 8 ani de handmade, de bloggerit, de forumit, de targuri, concursuri, discutii, prietenii, pot spune ca am cunoscut foarte multi artizani, creatori de handmade, extrem de talentati, seriosi, daruiti, inimosi, niste oameni chiar deosebiti. De aceea m-am hotarat sa pun aceasta experienta si in folosul lor, dar si a celor care cauta un cadou deosebit, si uneori sunt dezorientati, nu stiu unde sa il gaseasca si de multe ori pot opta in graba spre o chinezarie mai la indemana, chiar daca nu este exact cadoul special dorit.
     Pe google, la cautari, poti de exemplu, sa scrii "cadouri speciale pentru iubi" :)  dar e aproape imposibil sa gasesti ALTCEVA, pentru ca acesti oameni,  artizanii creatori, nu au timp si de multe ori nici cunostinte de SEO sau marketing on line. Multi dintre ei n-au nici blog, nici magazin, isi expun creatiile pe facebook, pe forumuri, intre prieteni.

M-am decis astfel, sa fac acest Catalog al tuturor creatorilor handmade de top, un fel de Pagini Aurii pentru Artizani (auriu antichizat :) ),  in care sa iti fie usor sa gasesti  ceea ce iti doresti. Vor fi deci, pentru inceput, trei mari sectii:
Creatori handmade de bijuterii
Creatori handmade de vestimentatie
Creatori handmade de decoratiuni

Pana atunci, puteti vedea Top 10 Cel mai special cadou pentru iubita ta.


Astept sugestii si colaborari din partea oricui, sunt foarte binevenite!
Cine vrea sa colaboreze la realizarea axestui proiect imi poate scrie pe email:
indrani.handmade@gmail.com

miercuri, 14 februarie 2018

Povesti cu handmade din perioada comunista



 Intotdeauna am visat sa ma pricep la toate, sa-mi fac totul singura. Prin clasa a 5a imi coseam espadrile din pungi argintii. Stiti pungile acelea argintii pe care scria Romania . Proiectul meu era bine ascuns undeva intre pat si calorifer. (caloriferul fiind mereu rece, evident, nu-mi topea totosii din celofan :)). Erau cusuti cu mana, nu aveam masina de cusut pe atunci, mamei mele nu-i placea croitoria. Masina de cusut mi-am luat-o mult mai tarziu, cu banii de pe icoane. Deci, espadrilele mele, trebuiau sa fie argintii, asa era moda anilor '80. :) Bineinteles ca nu le-am putut purta vreodata, dar a fost primul meu proiect serios de handmade inafara papusilor.
     Apoi in anii urmatori am trecut la modificarea treningurilor. Nu stiu de ce, in perioada comunista toti pantalonii de trening pentru tara erau drepti (cei pentru export aratau altfel) ingrozitor de drepti! Voi nu v-ati confruntat cu asta? Pentru mine era o mare problema. Erau doua categorii de oameni: unii care isi procurau pe sub mana lucruri facute pentru export, sau din alte surse, altii care acceptau tunica comunista. Ce era sa fac, nu faceam parte din nici o categorie :), asa ca am luat foarfecul si m-am pus pe treaba. Asa a inceput la mine handmade-ul. Singura lor probleme era ca fiind strimti si cusuti cu mana, cusaturile nu aratau perfect si chiar uneori se desfaceau, dar puteam face fata situatiei si ma simteam mandra de asta. Un lucru am invatat atunci: cand realitatea exterioara nu-ti place, cauta solutii si schimba lucrurile la tine in traista, fa ceea ce poti face tu. Nu astepta sa o faca altii, caci nu o vor face:)
     Lipsa hainelor visate, in perioada copilarie-adolescenta, cred ca a marcat pe toata lumea acelor vremuri. Ne uitam prin Neckerman-uri ore intregi, zile intregi, pana il invatam pe de rost si faceam liste imense cu dorinte... care evident, ajungeau la gunoi. Si, imi amintesc, ca sa rezolv aceasta frustrare mergeam pe strada si ma imaginam imbracata cu hainele de acolo, din Neckerman... ma simteam asa bine... relaxata, vorbeam altfel, zambeam altfel. Asa aveam la dispozitie infinite perechi de pantaloni bufanti, din catifea raiata, toate culorile, moale, cum nu atinsese manuta mea de pioniera vreo data :)
Asa am inteles eu, ca ne dorim un lucru nu pentru lucrul in sine ci pentru starea pe care ne-o da. 

   Asa s-a petrecut ca, multi ani mai tarziu, cand trebuia sa plecam intr-o iarna in excursie si eu nu aveam haina de iarna si nici timp sau bani sa-mi cumpar alta, mi-am facut in viteza una din materialele pe care le aveam prin casa. Aveam si o punga mare de vatelina pe care o cumparase mama, nu stiu pentru ce. Deci povestea lui Scarlet O'Hara care-si facea rochie din perdele nu e o fictiune, ci purul adevar. Oricum, geaca mea handmade unicat :) a ajuns pana la Budapesta.


Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:  http://indrani-handmade.blogspot.ro/

sâmbătă, 10 februarie 2018

Primele mele iubiri: crosetatul si croitoria



Prima mea iubire, contrar tuturor asteptarilor, nu a fost fimo, ci croitoria. Eram cam in aceeasi peroada cu pictura pe sticla, dupa liceu. Croiam dupa tiparele din Burda. Am facut pantaloni, taioare, rochii de seara pentru toate persoanele dragi din jurul meu. Mai ales in sesiune lucram cel mai bine. Putin invatat, putin croitorit, nici nu stiam cand lucrul era gata.
Apoi am trecut la a doua iubire, crosetatul, care de fapt venea din timpuri stravechi, de cand eram copil...  Crosetatul imi placea dar nu aveam rabdare  la fire subtiri, ci numai la fire groase, asa ca intr-o zi am inceput sa crosetez sfoara. Am cautat vopsele textile, nu prea existau la noi, doar la Fondul Plastic (da, mai exista Fondul Plastic!), unde am gasit doar doua culori: rosu si verde. Am vopsit sfoara multa si am facut tot felul de saculeti si gentute crosetate, le mai am si astazi, cu margele modelate de mine din lut uscat si pictat. Lutul era cules de pe malul marii, iar ca matrita de imprimat modelul mai foloseam rujul mamei care avea niste zimtisori. :) Bine inteles ca la prima ploaie se topeau si se scurgeau, dar nu mi-a pasat foarte mult. Faceam doar niste studii. :)
Apoi, intr-o zi, am gasit la un magazin de metraje (cum inca mai existau pe vremuri) o panza de bumbac foarte asemanatoare panzei tesute in casa. Era natur, nevopsita, atunci a explodat in mine frenezia. O panza care imi oferea atatea posibilitati. Puteam sa o vopsesc cum vroiam eu, sa o pictez, sa-i scot ciucuri, sa-i scot fire si sa fac-i borduri dantelate... Si mai ales, o puteam combina cu saculetii mei. Intre timp invatasem sa si innod firul de canepa. Wow!!!! Ce descoperire a mai fost si asta! Arta Macrame, cum se numeste ea pe net, sau Arta Innodarii e o arta straveche si mi s-a dezvaluit ca fiind aproape initiatica,,, Ma visam cu rochiile mele din panza rustica, pe catwalk, accesorizate cu genti  si sandale din fir de canepa impletit si innodat Macrame, cu mansete si curele, cu bile si nasturi rustici, din lut... Asa a aparut dorinta de a -mi face singura aceste accesorii, din altceva mai trainic decat lutul de pe malul marii... am aflat de un alt fel de lut... mai polimeric si uite asa am ajuns la ceea ce avea sa devina Marea mea iubire, FIMO!!!
Una din primele gentute crosetate cu nasture facut de mine :), iar gentuta se numea Funny Amelie :)


http://indrani-handmade.blogspot.ro/ 

Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:
 http://indrani-handmade.blogspot.ro/

joi, 8 februarie 2018

Nastureii de fimo si Rabdarea

   A vazut si mama mea ieri filmuletul cu nasturei de fimo si primul lucru pe care mi l-a zis a fost "Cat sunt de migalosi! Cata rabdare ai!"  Stateam si ma gandeam apoi, de cate ori am zis asta la multe, multe creatoare de handmade pe care le-am admirat pe facebook, sau in general pe internet... Cata rabdare... cata pasiune... Dar toti cei care avem aceasta "rabdare" stim ca aceasta nu este rabdarea pe care si-o imagineaza lumea... Nu e rabdarea aceea grea, in care te lupti necontenit cu tine insuti si in care iti este greu. Cred ca este si ea buna uneori pentru ca te indeamna la autodisciplina, dar aici, la creatorii de handmade sau de unicate, la artizani sau la artisti, nu e vorba de rabdare ci de iubire. Pentru ca atunci cand iubesti ai rabdare infinita, atunci timpul se dilata si nu mai percepi nimic apasator, mintea e fascinata de ceea ce faci, de ceea ce iese si in transa ta, amorezat si uluit de frumusetea care se aseaza in fata ta timpul poate sa zboare oricum vrea el, pentru tine nu mai exista. Apoi cei din exterior pot spune... "wow dar ai stat 6 ore sa faci bratara asta... si nu te-ai miscat de acolo".
:) Am stat, si voi mai sta. Cred ca asta e rabdarea care te duce cu adevarat la Dumnezeu, rabdarea de care zicea parintele Cleopa: Rabdare! Rabdare! Rabdare!
       Si reflectand asa la toate astea am extrapolat putin... m-am gandit la aceeasi rabdare... dar cu vietile noastre. Oamenii in ziua de azi se grabesc. "Vreau asta si o vreau acum!". Se considera impliniti cand si-au atins scopul, si alearga apoi mai departe, sau se gasesc blazati cu scopul implinit in brate, incercand sa faca fatza noii situatii, care de multe ori se dovedeste ca nu le aduce fericrea imaginata.
Dar cati dinte noi avem rabdarea de a lasa lucrurile din viata noastra sa se aseze in armonie cu vointa divina? wow! Asta e o chestie care scandalizeaza lumea, pentru ca e foaaaarte interpretabila. Pentru ca minea poate explica tot... inclusiv ce si cum e cu vointa divina. Dar inima? Inima stie:) pe ea nu o putem pacali. Putem doar sa nu o ascultam.
         Si cred eu, ca daca am avea si in viata noastra aceasta rabdare, cu suisuri si coborasuri poate ne va fi drumul dar nu am mai intra cu cizme peste inimile oamenilor, nu ar mai fi traume de nici un fel, lucrurile s-ar aseza incet. Poate ar dura in loc de 2 saptamani, 2 ani, 3ani, 5, 10... Dar ce conteaza 5 sau 10 ani, in fata eternitatii... si apoi cred eu, ca te vei bucura de acel lucru cu adevarat tot atunci cand ii este dat sa te bucure... restul este doar agitare si framantare. Daca ai insa Rabdare, parcurgi drumul in liniste si pace, fara sa produci foarte multe turbulente in viata ta sau a altora, pentru ca aici e rabdarea  aceea din iubire, iubire fata de Dumnezeu si de voia Lui, sau ca sa-i spun altfel, iubire fata de viata ta atinsa de Magic.
Da... reflectii duhovnicesti si matinale :) subiecte delicate :) si toate, de la niste nasturei din fimo :)


miercuri, 7 februarie 2018

Cum se fac cei mai frumosi nasturi din Fimo - tutorial

Acest filmulet nu se vrea atat un tutorial, cat o prezentare a modului in care se creeaza ceva in Atelierul meu de fimo.
Cum se fac , deci, cei mai frumosi nasturei


Mentionez ca am folosit pasta polimerica Fimo soft negru si pigmenti auriu si argintiu si rosu.

Puteti vedea mai multe creatii handmade pe blogul meu:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

sâmbătă, 3 februarie 2018

Cum e sa pictezi o fusta

http://indrani-handmade.blogspot.ro/
    In Atelierul meu de fimo se mai petrec si altele decat Fimo. Se mai petrec, de exemplu, niste maci pictati (partea cea mai frumoasa)  si multa croitorie.
   Cand m-am apucat sa fac aceste fuste, pentru Romexpo mai 2017, nu mai pictasem de ani buni, iar pe panza vopsita mai facusem doar niste desene foarte simple. Cand am re-pus, deci, pensula in mana am avut sentimentul ca acum pot sa mor, viata mea daca va fi traita asa de acum in colo, pot sa mor impacata, ca viata mea nu s-a irosit in zadar. :) Da, poate altii cred ca trebuie sa construiesti palate, sa schimbi istoria sau sa descoperi noi continente ca sa ai parte de acest sentiment, dar nu, uneori Viata nu ne cere lucruri absurde sau marete ci doar sa ne intoarcem Acasa.
   Ei bine, asemenea fiului risipitor, m-am  intors si eu Acasa, la pictura cea dintai, si  m-am aruncat cu voluptate asupra acestei indeletniciri si timp de o luna si jumatate nu am facut altceva decat fuste si bluze pictate. E o experienta unica, pe care o recomand tuturor, ca au sau nu au talent, ca esti copil sau adult, la gradinita sau la pensionare, sa faci niste cercuri pe o bluza, sau chiar sa te joci cu buretele, cum am facut eu la fusta de mai jos, nu e mare lucru... dar iata ce poate iesi:

http://indrani-handmade.blogspot.ro/  Joaca cu culorile, pe o panza vopsita cu mainile tale, parca te scoate din lumea asta, te duce in vremurile alea de demult in care toate lucrurile erau facute asa. Bine, eu visez sa le vopsesc in culori naturale, cu plante sau minerale, dar inca nu stiu arta asta... ramane s-o mai studiez pe viitor.     Tutoriale pentru pictat se gasesc pe net o mie. Le puteti alege pe cele mai simple si apoi veti descoperii ca puteti face minuni, trebuie doar putin curaj si cateva materiale de stricat :)

http://indrani-handmade.blogspot.ro/
   Aici puteti vedea mai multe lururi create si pictate de mine, si toata pasiunea pe care am pus-o in ele :)