Povestea acestor file de jurnal

    Intr-o zi m-am trezit mazgalind cercei pe marginea unei file goale de jurnal.
M-am intors dupa un timp si am recitit aceste file. Erau despre noi inceputuri si noi intelegeri... despre ele va voi povesti acum.

      Ma uitam iar la frumusetea din jurul meu, asa e primavara. Privesc frumusetea, imi da fericire, recunostiinta, minunare, dar undeva intr-un coltisor tremur de panica ca aceasta frumusete foarte trecatoare intr-o zi va disparea si va veni iar nefericirea.
Toate religiile si filozofiile lumii spun asta: "Nu va bazati fericirea pe lucruri efemere, ca v-o veti pierde, ci pe esente, pe Dzeu." Da, usor de spus.
  E ca si cum i-as spune eu unei fete de pe aici, care a lucrat toata viata la stransul fanului si mulsul oii, ca trebuie sa traga drept la masina de cusut.
   Ei bine... in acea zi am inteles... priveam, a cata oara? si ma minunam, mintea mi s-a oprit si eu pluteam in frumusetea gradinii mele, dumbrava mea minunata.
  Vocea rautacioasa mi-a soptit iar:" daaaa dar toate acestea vor pieri, florile se vor ofili, iarna va veni, casuta asta, care ti-e atat de draga, poate la un moment dat nu va mai fi, pasta pixului se va termina, parfumul cel drag se va consuma"... Asa se terminau inainte toate extazurile mele... "esti mica, esti ni-mica,  esti muritoare... trecatoare... totul e fara sens"... Dar ieri... zbang!!! Flesh!
Un alt gand i-a raspuns gandului rau:
"Da, toate vor trece, si eu voi muri si voi trece in planul celalalt. Dar frumusetea din mine e a mea! Ea va aduce mereu frumusetea oriunde voi fi. E adevarat, va aduce poate o frumusete trecatoare, ca razele tremuratoare ale unui curcubeu. Dar frumusetea este in mine, acolo nu e trecatoare, daca o gasesc acolo, o voi gasi sigur si in exterior mereu, oriunde voi pasi, in fond e visul meu."
Descoperire banala, scrisa in toate filozofiile lumii ... :)

Vecinii mei sunt in vacanta

       Cand eram mica ma intrebam de ce oare oamenii mari vorbesc asa de tare? Cred ca am ramas la fel de mica si ma intreb la fel si azi, cand mi-au venit vecinii. Si-n stanga si-n dreapta am numai  vile de vacanta. Iar acum e vacanta :) Stau afara si vorbesc, si chiar daca stau la masa, vorbesc de parca ar sta unul pe un deal, unul pe celalt. Cred ca le trebuie niste binocluri :) ... Aici e o liniste deplina fara ei...  doar cainii care latra, pasarile si uneori raul.  Mereu cand vin ma intreb: de ce vorbesc oare asa tare, sau eu vorbesc mereu in soapta?
       Azi m-am trezit foarte de dimineata sa fac ultimele pregatiri pentru pachetul pe care l-am trimis la un eveniment. Mai aveam de pus niste etichete la pandantive. Dupa ce pachetul a plecat am terminat cartea Paula de Isabel Allende, apoi am atipit in balansoar. Dar m-a trezit vecinul care tundea iarba cu o foarfeca si vorbea ... cand cu un prieten, cand cu catelul, undeva in spatele meu. Dar vorbea asa de tare ca aveam senzatia ca e chiar sub balansoarul meu. Am ramas asa nemiscata, pana si-a facut de treaba in alta parte, sa nu cumva sa-l calc cu papucul peste nas :) Ce sa mai zic? Daca acest sat se transforma iar in oras turistic va trebui sa ma mut.

    Creatiile mele fabuloase le gasiti in casuta mea linistita :) si pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Colierul de calcite si amazoana cu buze rubinii

   

Uneori singura mea mare iesire in lume, poate fi pana la Mega sau la Lidl. Ne ducem cu masina. O plimbare utila si placuta. Uneori poate fi doar pana la posta sa-mi ridic pachetul cu pietre. Si atunci e motiv de mare bucurie...

   Acum cateva saptamani am primit pachetul cu pietre de la Ionut. Jadurile m-au incantat din prima. Cu ele era simplu. Erau predestinate clar pentru pandante. Urma doar sa-mi etalez imaginatia la sistemele de prindere.
Provocarea mare erau insa calcitele. Mici, inghesuite in niste pungulite mate, ele insele fara culoare, zburlite taios si atat de diferite unele de altele ca ma intrebam daca voi reusi sa fac ceva cu ele. Stateau mute in fata mea si nu-mi spuneau nimic. Le scoteam din cand in cand din pungi, ma uitam la ele... nttttz... nici de data asta!

  Si iaca, acum doua zile m-a lovit inspiratia, asta si pentru ca am primit vesti bune, ca vom face si vom drege cu un magazin de bijuterii, bucuria parese ca mi-a vibrat profund in subconstient, caci a revenit de acolo ca un gheizar peste bietele mele calcite care s-au aliniat brusc, si-au inceput sa si semene parca unele cu altele, dupa nevoie.
  Una peste alta, sa nu mai lungesc vorba. Colierul s-a facut, pietricelele s-au asezat... cuartzele slefuite de ape, mici, rotunjoare, line, duioase si calcitzii duri, rebeli, salbatici, ascutiti ca varfurle de harpon... si iata... colierul meu de amazoana, cu cercei lungi si buze rubinii... :)

Toate creatiile mele handmade le puteti vedea pe blogul de prezentare:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Fericire de primavara

 

Ma bucur ca s-a incalzit. Mi-am scos masuta afara sa lucrez. Am pus-o sub brad.
La noi e mereu mai frig decat jos in vale cu 2-3 grade, de aceea florile se deschid mai tarziu, copacii infloresc mai lenes. Ciresul meu, saracul, face 3-4 cirese pe an. Ne batem pe ele. "Poate anul asta nu va mai da ninsoarea peste boboceii lui" gandeam eu zilele trecute, cand ieri ce sa vezi? ma uitam cu incantare la vrabiutele ce i se zbenguiau pe ramuri, le ascultam ciripelele de pe balansoar, cand tot admirandu-le vad ca ele de fapt ciuguleau nestingerite boboceii din cires. Nu am mai auzit pana acum ca vrabiile pot manca boboci de cires, d-apoi daca se invata asa ce sansa mai am eu sa prind o cireasa... am dat fuge, ca tot omul la internet sa caut solutii...  dar nu stiu daca voi putea aplica vreuna: sa pun un vultur din plastic umplut cu heliu deasupra ciresului, sa pun muzica cu o bufnita... chestii din astea:). Cert este ca iubirea mea bucolica fata de vrabii a scazut drastic.
   In rest, depresii si fericire... sau depresii intr-o fericire.
   Mi-am propus sa iau la rand toate magazinele de handmade din tara, pe care le gasesc pe google, sa le scriu despre mine si sa le propun o colaborare. Idee geniala si totusi extrem extrem de proasta. Geniala pentru ca din 100 de magazine am sansa, asa gandeam eu, sa gasesc unul cu care sa pot colabora, dar si foarte foarte proasta, pentru ca ma loveste teribil in moral. Am scris la 5 magazine, mi-au raspuns 2. 3 nici nu au catadicsit sa se deranjeze, iar 2 mi-au motivat refuzul pe ideea ca au doar marfa pe care o fac ei si nu vor alta.
   Mi-au amintit de o fata care asta vara  avea un cort cu cateva fuste tutu si i-am propus sa le primeasca si pe ale mele (aveam si eu cateva fuste pictate) sa isi ia comision, parte din chirie, etc... mi-a raspuns asa : "Dar cum, sa pun fustele tale langa ale mele?" :)
No comment. Va doresc o zi minunata!
"Zambeste mereu si viata se va plictisi sa te mai supere!"

Ce mi-au adus anul acesta Sarbatorile Pascale

Sarbatorile Pascale aduc mereu un soi de primenire in vietile noastre. Anul trecut a fost diferit. M-a indemnat catre o rugaciune muta, un fel de meditatie pe muzica asta superba:

Muzica si starea m-a petrecut asa cam jumatate de an.
Cand eram mai mica ma duceam de Inviere  cu matusa mea la biserica Greaca, in Constanta. Acolo e ceva cu totul special. Am mai fost si la alte biserici de-a lungul timpului dar nu am mai simtit la fel, o singura data, in biserica de la Costinesti sat. Matusica mea se duce an de an acolo, la biserica Greaca si sta de la 11 pana la 5 dimineata, desi are 78 de ani. Biserica e mare, slujba e superba, poate si preotul are un har aparte...
Anul acesta am simtit sa ma innoiesc printr-un alt fel de rugaciune, rugaciunea zilnica, mica, pentru toate nimicurile, pe care nu le inteleg, pentru a cere calauzire pentru fiecare pas. Anul trecut a fost o ruga pentru iubirea mare, anul asta pentru iubirea mica, in maruntisurile vietii... in fiecare ungher al ei sa-L chem.
Va doresc un an minunat si plin de impliniri si bucurii mici, care ne cladesc viata secunda de secunda!

Bulina alba - handmade :)

   Zilele trecute am intrat pe niste pagini de facebook cu DIY, ca imi place foarte mult sa vad ce mai fac altii, ce idei mai nascocesc, cum mai mesteresc, etc. Credeam ca tuturor ne plac astea, dar am fost foarte surprinsa sa vad comentarii rautacioase, si nu putine! Paginile erau de limba engleza. Deci foarte exigenti la DIY-uri, domnii de limba engleza: ca DIY-ul din imagine e prea complicat, ca ideea aia e o porcarie, ca anumita postare nu are legatura cu DIY-ul... si tot asa se gaseau unul, doi, la fiecare postare. Eu ii credeam pe oamenii astia mai civilizati... sincer!
    Oricum nu m-am putut abtine si unuia chiar i-am raspuns... ca acele DIY nu sunt pentru el, neaparat, nu-l obliga nimeni sa le faca... :) sunt acolo ca idee, pentru cei carora le place sa vada cum lucreaza altii... si nu trebuie sa fie nepoliticos :). Nu credeam ca va citi mesajul sau ca cineva se va transforma din asta, dar eu m-am descarcat. Si el chiar a cititi si mi-a raspuns... ceva cu mult shit si ca ce mare lucru a facut ala... grrrr
 Asa ca revin pe paginile noastre de limba romana unde lumea este atat de politicoasa si draguta! ( ma refer strict la paginile de handmade si DIY)... si nu, n-am sa plec din Romania, sper! In nici un caz la americanii astia cu fetzele lor relaxate si latite de orgoliu, ca ei le stiu pe toate. Ii iubesc asa de departe, e bine ca exista la Deveselu... si cam atat. 
Am gasit o bulina alba in tara mea si deci... rezist :) ma tin de ea! incerc sa rezist!

Mesterelile mele  facute cu manutele mele, si chiar cateva DIY, le gasiti aici pe blogul meu de prezentare. Aici nu intra nici un american sa comenteze el destept.
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Mandarin Moon - prima mea iubire in modelaj

Primul meu ghid in ale modelajului de fimo a fost Mandarin Moon. A fost iubire mare. Am cautat cu aviditate creatiile ei, tutoriale, amanunte despre ea. Nu am gasit prea multe. Tutoriale chiar deloc. Tine cursuri de modelaj, de aceea nu are tutoriale, daca vrei sa inveti ceva de la ea trebuie sa platesti. In cateva locuri (foarte rar) povesteste cum face unele lucruri... si asa pandind-o, cautand-o avida, adulmecand-o... am reusit sa fur cate ceva de la ea. Prima bratara inspirata de ea a fost bratara Paradis :)

O alta bratara inspirata de ea...

Ce mai imi tremurau mainile... :)  Bineinteles, inceputeul meu a fost timid, fata de creatiile ei perfecte... dar apoi m-am desfasurat din ce in ce mai relaxata. Au urmat multe ore, nopti pierdute cautand tutoriale, ale ei sau ale altora. Rusii abunda in tutoriale. Americanii au putine tutoriale gratuite.
Mandarin Moon, un talent inegalabil, este o autodidacta, a lucrat din pasiune ani de zile, pana a ajuns sa-si stapaneasca tehnica. Astazi nu stiu cati bani face din vanzari, dar sigur face treaba buna cu taberele de creatie, retreat-urile ei, in care ii invata pe altii ce a invatat ea singura de-a lungul timpului.
Cateva din creatiile ei inspiratoare:

Creatiile ei le gasiti mai mult pe Pinterest si pe DeviantArt.
Creatiile mele le puteti gasi pe blogul meu :)
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Ce mai lucram, ce mai citim, inainte de Pasti?

   
 

Trec printr-un gol lucrativ. Citesc mult. Lucrez putin (totusi am lucrat ceva - bratara de mai jos). Nu pentru ca nu as avea chef ci pentru ca nu vreau sa fac prea multe bijuterii si sa nu am prin ce cutii sa le mai indes. Cand am pe unde sa le expun am entuziasm, cand nu, o dau pe pauza. Asa e dupa un targ prost. Dar mai sunt si alte motive... curatenia de Pasti... si noutatea pe care o pregatesc.
     Da, pregatesc o surpriza. ma pregatesc pentru a modela ceva nou, ce nu am mai facut pana acum. Nici nu am vazut la noi in tara, sa faca cineva. Nu am vazut eu, poate exista. Dar noutatea nu v-o dezvalui. Ramane deocamdata asa... o surpriza. Va pot spune doar ca pentru aceasta noutate am nevoie de un cuptor. Iar acum sunt in perioada in care astept sa mi se faca cuptorul.
       Si-n asteptarea asta m-a luat asa o lene... de primavara. Stau pe balansoar sau ma duc cu cateii pe deal si citesc. M-am bronzat deja numai pe jumatate dreapta a fetei. Trebuie sa-mi schimb dealul sau pozitia in balansoar.
Treaba cu cititul m-a entuziasmat tare cand am descoperit cititul de pe tableta. Credeam ca nu e posibil, ca nu ma voi bucura de un citit in care nu dau eu foile... asa imi ziceam "mai, daca nu tin eu cartea aia in mana, parca nu citesc" si sufeream de frustrare ca o bleaga ori de cate ori auzeam de o carte si nu reuseam sa mi-o cumpar. Ei acum, na, ca s-a produs schimbarea. Acum am o intreaga bibleoteca la un download distanta.  Ce simplu era. E drept ca nu dau foile, ci doar misc randurile cu degetul pe tableta.

      O prietena virtuala mi-a spus de o carte: ,,cetatea celor o mie de sori"- khaled hosseini, si mi-a trimis-o si in format pdf. Asa am spart gheata. Ce fericire, ce eliberare! Mi-am dat acum seama ca una din marile mele frici era sa nu raman fara carti bune in perioadele proaste. Ca nu pot citi orice. Iar fara o carte buna la-ndemana ma simt ca o scolarita fara acadele sau guma de mestecat. Sunt si perioade cand nu citesc cu lunile, ca alte nebunii imi vibreaza prin cap. Dar acum sunt in perioada asta. Ma incalzesc cu soarele si cu noi povesti... Acum citesc Paula -Isabel Allende

Ba azi am vopsit si o bucata de poarta.

Mai multe creatii handmade puteti vedea pe blogul meu:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

Targul de la Ploiesti

Targul de la Ploiesti s-a incheiat. Din cauza iernii care s-a tinut cu dintii de luna martie, din 2 saptamani de targ, au ramas 4 zile, din care practic cu vanzare 2 zile. Prima s-a pierdut cu instalatul, ultima (duminica) a plouat pana la pranz. Au deschis la 12 cand ceilalti incepeau sa stranga. Au mai stat o ora. Vineri si sambata, zile frumoase dar cu foarte putini vizitatori, desi macar pentru targul de carte, care era destul de mare, tot ar fi fost frumos sa vina.
Norocul meu ca a trecut pe acolo o fata hippie si a cumparat ceva si de la mine. II multumesc. Acopar si eu cheltuielile cu pachetul trimis, cu benzina fetelor, si cu pachetele trmise inapoi.

   Asta o fost povestea acestui targ, latura practica si materiala. Latura boema a fost insa foarte placuta. Fetele s-au intalnit, au vorbit, s-au plimbat, au stat la soare. Asa am si eu un regret ca nu am participat, dar nu mi-as fi acoperit cheltuielile cu benzina.

  Organizarea a fost faina, mesele mari, spatiu. Anii trecuti a tinut chiar 2 saptamani, ceea ce ar fi fost intr-adevar ceva! Poate altadata va fi ma bine.
Eu sunt bucuroasa ca cineva a apreciat creatiile mele si chiar se va bucura de bratara mea si de cerceii aceia deosebiti. :)  Ma incurajeaza sa mai fac. Si asta conteaza.

Aici puteti vedea si un filmulet mic de la targ. Un targ mare, frumos, bogat, dar cam singur.

Creatiile mele handmade, mai vechi si mai noi, le puteti vedea pe blogul meu de prezentare:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/