miercuri, 21 februarie 2018

Despre femeile cerchize, zeitele din Caucaz

     Cu toate că astazi sunt ignorate aproape complet de către lumea modernă totuși timp de sute de ani, femeile cercheze din zona caucazului au fost considerate etalonul suprem de frumusete feminina, rivalizate poate doar de catre vecinele lor georgiene originare si ele asadar din aceeasi zona geografica. Modelul de de frumusete impus astăzi femeilor de catre curentele diverse moderne nu  ar putea concura niciodată cu frumusetea naturala a acestor femei.

Toate sursele istorice relateaza despre frumusetea lor nelumeasca desprinsa parca dintr-un taram al zeilor, lucru care  este foarte bine ilustrat si de dansurile lor traditionale in care siluetele lor de o frumusete ireala aluneca imponderabil plutind parca intr-o alta dimensiune, subliniind eleganta , politetea și modul lor de a cuceri ireversibil bărbatul atat prin aparenta si fascinatia lor  fermecatoare cat si prin prezenta lor de spirit.



    In lumea otomana erau foarte cautate ca sotii deoarece aveau calitatea de a innobila sangele familiei și a tuturor urmasilor. De asemeni erau cheltuite sume uriase pentru le aduce în haremurile lor. Faima lor s-a facut cunoscuta desigur, si in Occident unde odata cu anul 1734 au ajuns primele zvonuri legate de aceste femei. Personalitati celebre precum Voltaire și Byron le-au menționat frumusetea. Johann Frederick Blumenback, naturalist și fiziolog celebru  la vremea lui, a realizat un studiu comparativ asupra particularitatilor anatomice si fizionomice a celor mai cunoscute populatii ale lumii si a obtinut un surprinzator rezultat, acela ca cerchezii erau oamenii cei mai frumosi si mai puri dintre oamenii de rasa alba și a lansat teoria originii genetice comune a tuturor raselor umane - lucru care s-a dovedit a fi real, fiind astazi confirmat de genetica moderna. 


 Blumenbach a lansat ipoteza că Adam și Eva ar fi locuit initial  in zona caucazului si ca de aici s-au raspandit apoi in intreaga lume urmasii lor care s-au adaptat apoi diferitelor conditii de mediu specifice fiecarei zone. De altfel, frumusetea feminina cercheza a fost reliefata si in scrierile antice. Una dintre ele fiind povestea Safirei, frumoasa sclava de la curtea regelui Solomon.


     Toate aceste argumente au dus la concluzia ca aici, în zona caucazului, este locul in care s-a pastrat frumusetea originala a ființei umane dupa parasirea Edenului, lucru la care te duce cu siguranta cu gandul, dacă privesti frumusetea magica care a ramas neschimbata chiar si in zilele noastre a femeilor cercheze.

Asta este povestea Zeitelor din Caucaz, a caror frumusete m-a inspirat sa le dedic aceasta colectie,



 

duminică, 18 februarie 2018

Pagini Aurii pentru artizani - Catalogul tuturor creatorilor handmade de top - proiect

     Dupa aproape 8 ani de handmade, de bloggerit, de forumit, de targuri, concursuri, discutii, prietenii, pot spune ca am cunoscut foarte multi artizani, creatori de handmade, extrem de talentati, seriosi, daruiti, inimosi, niste oameni chiar deosebiti. De aceea m-am hotarat sa pun aceasta experienta si in folosul lor, dar si a celor care cauta un cadou deosebit, si uneori sunt dezorientati, nu stiu unde sa il gaseasca si de multe ori pot opta in graba spre o chinezarie mai la indemana, chiar daca nu este exact cadoul special dorit.
     Pe google, la cautari, poti de exemplu, sa scrii "cadouri speciale pentru iubi" :)  dar e aproape imposibil sa gasesti ALTCEVA, pentru ca acesti oameni,  artizanii creatori, nu au timp si de multe ori nici cunostinte de SEO sau marketing on line. Multi dintre ei n-au nici blog, nici magazin, isi expun creatiile pe facebook, pe forumuri, intre prieteni.

M-am decis astfel, sa fac acest Catalog al tuturor creatorilor handmade de top, un fel de Pagini Aurii pentru Artizani (auriu antichizat :) ),  in care sa iti fie usor sa gasesti  ceea ce iti doresti. Vor fi deci, pentru inceput, trei mari sectii:
Creatori handmade de bijuterii
Creatori handmade de vestimentatie
Creatori handmade de decoratiuni

Pana atunci, puteti vedea Top 10 Cel mai special cadou pentru iubita ta.


Astept sugestii si colaborari din partea oricui, sunt foarte binevenite!
Cine vrea sa colaboreze la realizarea axestui proiect imi poate scrie pe email:
indrani.handmade@gmail.com

miercuri, 14 februarie 2018

Povesti cu handmade din perioada comunista



 Intotdeauna am visat sa ma pricep la toate, sa-mi fac totul singura. Prin clasa a 5a imi coseam espadrile din pungi argintii. Stiti pungile acelea argintii pe care scria Romania . Proiectul meu era bine ascuns undeva intre pat si calorifer. (caloriferul fiind mereu rece, evident, nu-mi topea totosii din celofan :)). Erau cusuti cu mana, nu aveam masina de cusut pe atunci, mamei mele nu-i placea croitoria. Masina de cusut mi-am luat-o mult mai tarziu, cu banii de pe icoane. Deci, espadrilele mele, trebuiau sa fie argintii, asa era moda anilor '80. :) Bineinteles ca nu le-am putut purta vreodata, dar a fost primul meu proiect serios de handmade inafara papusilor.
     Apoi in anii urmatori am trecut la modificarea treningurilor. Nu stiu de ce, in perioada comunista toti pantalonii de trening pentru tara erau drepti (cei pentru export aratau altfel) ingrozitor de drepti! Voi nu v-ati confruntat cu asta? Pentru mine era o mare problema. Erau doua categorii de oameni: unii care isi procurau pe sub mana lucruri facute pentru export, sau din alte surse, altii care acceptau tunica comunista. Ce era sa fac, nu faceam parte din nici o categorie :), asa ca am luat foarfecul si m-am pus pe treaba. Asa a inceput la mine handmade-ul. Singura lor probleme era ca fiind strimti si cusuti cu mana, cusaturile nu aratau perfect si chiar uneori se desfaceau, dar puteam face fata situatiei si ma simteam mandra de asta. Un lucru am invatat atunci: cand realitatea exterioara nu-ti place, cauta solutii si schimba lucrurile la tine in traista, fa ceea ce poti face tu. Nu astepta sa o faca altii, caci nu o vor face:)
     Lipsa hainelor visate, in perioada copilarie-adolescenta, cred ca a marcat pe toata lumea acelor vremuri. Ne uitam prin Neckerman-uri ore intregi, zile intregi, pana il invatam pe de rost si faceam liste imense cu dorinte... care evident, ajungeau la gunoi. Si, imi amintesc, ca sa rezolv aceasta frustrare mergeam pe strada si ma imaginam imbracata cu hainele de acolo, din Neckerman... ma simteam asa bine... relaxata, vorbeam altfel, zambeam altfel. Asa aveam la dispozitie infinite perechi de pantaloni bufanti, din catifea raiata, toate culorile, moale, cum nu atinsese manuta mea de pioniera vreo data :)
Asa am inteles eu, ca ne dorim un lucru nu pentru lucrul in sine ci pentru starea pe care ne-o da. 

   Asa s-a petrecut ca, multi ani mai tarziu, cand trebuia sa plecam intr-o iarna in excursie si eu nu aveam haina de iarna si nici timp sau bani sa-mi cumpar alta, mi-am facut in viteza una din materialele pe care le aveam prin casa. Aveam si o punga mare de vatelina pe care o cumparase mama, nu stiu pentru ce. Deci povestea lui Scarlet O'Hara care-si facea rochie din perdele nu e o fictiune, ci purul adevar. Oricum, geaca mea handmade unicat :) a ajuns pana la Budapesta.


Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:  http://indrani-handmade.blogspot.ro/

sâmbătă, 10 februarie 2018

Primele mele iubiri: crosetatul si croitoria



Prima mea iubire, contrar tuturor asteptarilor, nu a fost fimo, ci croitoria. Eram cam in aceeasi peroada cu pictura pe sticla, dupa liceu. Croiam dupa tiparele din Burda. Am facut pantaloni, taioare, rochii de seara pentru toate persoanele dragi din jurul meu. Mai ales in sesiune lucram cel mai bine. Putin invatat, putin croitorit, nici nu stiam cand lucrul era gata.
Apoi am trecut la a doua iubire, crosetatul, care de fapt venea din timpuri stravechi, de cand eram copil...  Crosetatul imi placea dar nu aveam rabdare  la fire subtiri, ci numai la fire groase, asa ca intr-o zi am inceput sa crosetez sfoara. Am cautat vopsele textile, nu prea existau la noi, doar la Fondul Plastic (da, mai exista Fondul Plastic!), unde am gasit doar doua culori: rosu si verde. Am vopsit sfoara multa si am facut tot felul de saculeti si gentute crosetate, le mai am si astazi, cu margele modelate de mine din lut uscat si pictat. Lutul era cules de pe malul marii, iar ca matrita de imprimat modelul mai foloseam rujul mamei care avea niste zimtisori. :) Bine inteles ca la prima ploaie se topeau si se scurgeau, dar nu mi-a pasat foarte mult. Faceam doar niste studii. :)
Apoi, intr-o zi, am gasit la un magazin de metraje (cum inca mai existau pe vremuri) o panza de bumbac foarte asemanatoare panzei tesute in casa. Era natur, nevopsita, atunci a explodat in mine frenezia. O panza care imi oferea atatea posibilitati. Puteam sa o vopsesc cum vroiam eu, sa o pictez, sa-i scot ciucuri, sa-i scot fire si sa fac-i borduri dantelate... Si mai ales, o puteam combina cu saculetii mei. Intre timp invatasem sa si innod firul de canepa. Wow!!!! Ce descoperire a mai fost si asta! Arta Macrame, cum se numeste ea pe net, sau Arta Innodarii e o arta straveche si mi s-a dezvaluit ca fiind aproape initiatica,,, Ma visam cu rochiile mele din panza rustica, pe catwalk, accesorizate cu genti  si sandale din fir de canepa impletit si innodat Macrame, cu mansete si curele, cu bile si nasturi rustici, din lut... Asa a aparut dorinta de a -mi face singura aceste accesorii, din altceva mai trainic decat lutul de pe malul marii... am aflat de un alt fel de lut... mai polimeric si uite asa am ajuns la ceea ce avea sa devina Marea mea iubire, FIMO!!!
Una din primele gentute crosetate cu nasture facut de mine :), iar gentuta se numea Funny Amelie :)


http://indrani-handmade.blogspot.ro/ 

Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:
 http://indrani-handmade.blogspot.ro/

joi, 8 februarie 2018

Nastureii de fimo si Rabdarea

   A vazut si mama mea ieri filmuletul cu nasturei de fimo si primul lucru pe care mi l-a zis a fost "Cat sunt de migalosi! Cata rabdare ai!"  Stateam si ma gandeam apoi, de cate ori am zis asta la multe, multe creatoare de handmade pe care le-am admirat pe facebook, sau in general pe internet... Cata rabdare... cata pasiune... Dar toti cei care avem aceasta "rabdare" stim ca aceasta nu este rabdarea pe care si-o imagineaza lumea... Nu e rabdarea aceea grea, in care te lupti necontenit cu tine insuti si in care iti este greu. Cred ca este si ea buna uneori pentru ca te indeamna la autodisciplina, dar aici, la creatorii de handmade sau de unicate, la artizani sau la artisti, nu e vorba de rabdare ci de iubire. Pentru ca atunci cand iubesti ai rabdare infinita, atunci timpul se dilata si nu mai percepi nimic apasator, mintea e fascinata de ceea ce faci, de ceea ce iese si in transa ta, amorezat si uluit de frumusetea care se aseaza in fata ta timpul poate sa zboare oricum vrea el, pentru tine nu mai exista. Apoi cei din exterior pot spune... "wow dar ai stat 6 ore sa faci bratara asta... si nu te-ai miscat de acolo".
:) Am stat, si voi mai sta. Cred ca asta e rabdarea care te duce cu adevarat la Dumnezeu, rabdarea de care zicea parintele Cleopa: Rabdare! Rabdare! Rabdare!
       Si reflectand asa la toate astea am extrapolat putin... m-am gandit la aceeasi rabdare... dar cu vietile noastre. Oamenii in ziua de azi se grabesc. "Vreau asta si o vreau acum!". Se considera impliniti cand si-au atins scopul, si alearga apoi mai departe, sau se gasesc blazati cu scopul implinit in brate, incercand sa faca fatza noii situatii, care de multe ori se dovedeste ca nu le aduce fericrea imaginata.
Dar cati dinte noi avem rabdarea de a lasa lucrurile din viata noastra sa se aseze in armonie cu vointa divina? wow! Asta e o chestie care scandalizeaza lumea, pentru ca e foaaaarte interpretabila. Pentru ca minea poate explica tot... inclusiv ce si cum e cu vointa divina. Dar inima? Inima stie:) pe ea nu o putem pacali. Putem doar sa nu o ascultam.
         Si cred eu, ca daca am avea si in viata noastra aceasta rabdare, cu suisuri si coborasuri poate ne va fi drumul dar nu am mai intra cu cizme peste inimile oamenilor, nu ar mai fi traume de nici un fel, lucrurile s-ar aseza incet. Poate ar dura in loc de 2 saptamani, 2 ani, 3ani, 5, 10... Dar ce conteaza 5 sau 10 ani, in fata eternitatii... si apoi cred eu, ca te vei bucura de acel lucru cu adevarat tot atunci cand ii este dat sa te bucure... restul este doar agitare si framantare. Daca ai insa Rabdare, parcurgi drumul in liniste si pace, fara sa produci foarte multe turbulente in viata ta sau a altora, pentru ca aici e rabdarea  aceea din iubire, iubire fata de Dumnezeu si de voia Lui, sau ca sa-i spun altfel, iubire fata de viata ta atinsa de Magic.
Da... reflectii duhovnicesti si matinale :) subiecte delicate :) si toate, de la niste nasturei din fimo :)


miercuri, 7 februarie 2018

Cum se fac cei mai frumosi nasturi din Fimo - tutorial

Acest filmulet nu se vrea atat un tutorial, cat o prezentare a modului in care se creeaza ceva in Atelierul meu de fimo :)
Cum se fac , deci, cei mai frumosi nasturei


Mentionez ca am folosit pasta polimerica Fimo soft negru si pigmenti auriu si argintiu si rosu.

sâmbătă, 3 februarie 2018

Cum e sa pictezi o fusta

http://indrani-handmade.blogspot.ro/
    In Atelierul meu de fimo se mai petrec si altele decat Fimo. Se mai petrec, de exemplu, niste maci pictati (partea cea mai frumoasa)  si multa croitorie.
   Cand m-am apucat sa fac aceste fuste, pentru Romexpo mai 2017, nu mai pictasem de ani buni, iar pe panza vopsita mai facusem doar niste desene foarte simple. Cand am re-pus, deci, pensula in mana am avut sentimentul ca acum pot sa mor, viata mea daca va fi traita asa de acum in colo, pot sa mor impacata, ca viata mea nu s-a irosit in zadar. :) Da, poate altii cred ca trebuie sa construiesti palate, sa schimbi istoria sau sa descoperi noi continente ca sa ai parte de acest sentiment, dar nu, uneori Viata nu ne cere lucruri absurde sau marete ci doar sa ne intoarcem Acasa.
   Ei bine, asemenea fiului risipitor, m-am  intors si eu Acasa, la pictura cea dintai, si  m-am aruncat cu voluptate asupra acestei indeletniciri si timp de o luna si jumatate nu am facut altceva decat fuste si bluze pictate. E o experienta unica, pe care o recomand tuturor, ca au sau nu au talent, ca esti copil sau adult, la gradinita sau la pensionare, sa faci niste cercuri pe o bluza, sau chiar sa te joci cu buretele, cum am facut eu la fusta de mai jos, nu e mare lucru... dar iata ce poate iesi:

http://indrani-handmade.blogspot.ro/  Joaca cu culorile, pe o panza vopsita cu mainile tale, parca te scoate din lumea asta, te duce in vremurile alea de demult in care toate lucrurile erau facute asa. Bine, eu visez sa le vopsesc in culori naturale, cu plante sau minerale, dar inca nu stiu arta asta... ramane s-o mai studiez pe viitor.     Tutoriale pentru pictat se gasesc pe net o mie. Le puteti alege pe cele mai simple si apoi veti descoperii ca puteti face minuni, trebuie doar putin curaj si cateva materiale de stricat :)

http://indrani-handmade.blogspot.ro/
   Aici puteti vedea mai multe lururi create si pictate de mine, si toata pasiunea pe care am pus-o in ele :)




miercuri, 31 ianuarie 2018

Povestea pietrelor de rau



      Povestea aceasta incepe cu o mamica si o fetita care se plimba in fiecare zi, sau aproape, pe malul raului lor, cu ochii in pamant si scormonesc impreuna in malul si pietrisul rece din albie, ca sa scoata la suprafata, nebagate in seama, niste "banale" pietre de rau. Si amandoua, cu mainile inghetate, sunt fericite.
     Fetitei ii plac pietrele albe. Mamicii ii plac toate, le mangaie si le iubeste ca pe copiii ei. Inainte le punea pe pervaz si sotul i le arunca, a doua zi iar punea o serie, iar i le arunca. In final, frumusetea a iesit victorioasa. Nu le-a mai aruncat.
    Mamica se numeste Bodoki Erika, iar raul, Tisa. Si eu am un raulet in spatele casei, dar la mine raurile nu curg asa colorat ca in Maramu'. :)
 Erika, pasionata de pietre,  "daca nu, obsedata", cum zice ea, imi povestea ca intr-o perioada a avut o cadere nervoasa si pietrele acestea au ajutat-o mult.
    Se stie ca pietrele au valoare terapeutica, cu atat mai mult daca te duci in mediul lor, le cauti, le mangai, le iubesti, le lasi sa-ti spuna povestea lor tacuta. O poveste in care timpul curge altfel, iar rostul lucrurilor capata un cu totul alt sens, decat in lumea noastra mica. Ele, mici, in palma noastra, parca vin dintr-o lume mult mai mare, in care dimensiunea lucrurilor se masoara in falii... temporale.
      Asta e povestea pietrelor de rau, de care Erika m-a indragostit. Le voi pune intr-o colectie de bijuterii, ce altceva pot face eu pentru ele, decat sa le daruiesc lumii, sa le pun in valoare, pentru a fi iubite si apreciate si pentru ca ele, pietrele de rau, la randul lor, sa-si poata spuna povestea mai departe...

http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Clicl pe poza pentru filmul de prezentare

Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:
 http://indrani-handmade.blogspot.ro/


duminică, 28 ianuarie 2018

Expozitie de arta Fimo - Into the Forest

    
Expozitia de creatii din pasta polimerica (fimo): Into the Forest. A fost intre 3 noiembrie - 10 decembrie 2017. A avut loc in Pennsilvania, la Spinning place Gallery, Pittsburgh.In final, in ianuarie 2018, au reusit sa  faca si un catalog al acestei expozitii. Pentru amatoarele de creatii florale si nu numai!!! Au participat artisti din 28 de tari... Bineinteles ca nimeni din Romania. La noi fimo e doar pentru martisoare.
Hm, oricum m-a luat cu thrill pe sira spinarii. O sa urmaresc cu atentie, daca se anunta una cu Medievale lesin!!! Lucrarile se trimit prin posta, deci nu e necesar s-o iau pe jos!
  
Ce m-a impresionat cel mai mult, este povestea organizarii acestei expozitii, pe care o gasiti in pdf aici.
Oameni care se gandesc sa faca ceva pentru ceilalti, pentru arta, pentru a-i ajuta pe cei cu aspiratii asemanatoare sa se descopere, oameni care povestesc trairile lor, experientele lor, legate de aceasta participare, oameni pentru care tot ce este frumos, lucrat cu suflet, este ARTA! 


Daca dati click pe imagine puteti vedea cateva lucrari participante intr-un slideshow
Click pentru slideshow

vineri, 26 ianuarie 2018

Artizan - versus Partizan

http://indrani-handmade.blogspot.ro/Ma simt uneori ca un partizan care lupta in munti dar nu numai pentru apararea valorilor mestesugaresti, ci sufletesti.

Viata in atelierul meu de fimo, ma face sa plutesc uneori peste toate.
Asta vara am plecat la mare cu benzina doar pana la Ploiesti. Acolo aveam o comanda. Cu banii de pe comanda ne-am continuat calatoria, si am tinut-o tot asa timp de o luna jumate.
Cineva ma intreba:
"Nu lasi cam multe pe umerii lui Dumnezeu?"
"Sunt oricum ceva mai mari decat ai mei", i-am raspuns .
De ce am uitat oare invataturile crestine? Sau sunt cam desuete si ne este rusine cu ele? Ce mai avem noi din Crestinism? Crucile de pe patrafirul popilor? Ne mai amintim noi ceva din invataturile lui Isus, sa ne iubim aproapele, sa ne ajutam, sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, precum pasarile cerului, sa nu alergam dupa agoniseli, sa ne preocupe doar cautarea de Sine, de Dumnezeu.
De ce crestinul a ramas crestin doar cand se bate pe apa sfintita in biserica sau cand e dezlegarea la peste, dar foarte putin in rest?
Mai primesc adesea sfaturi de genul:
"Fa sa-ti fie bine tie, asta conteaza!"
De unde si-o fi insusit lumea astfel de "principii"? Din "intelepciunea" cui vin ele?
Sfatul asta mi s-a tot repetat in ultima vreme, pana la urma am ripostat.
Ati auzit de ajutorul dat celuilalt, de intoarcerea obrazului, de a-i da o sansa unui om de 70 de ori cate 7 daca e nevoie...?
Ati auzit de toate astea, sau oamenii "normali" nu au aspiratii de sfinti.
Oamenii normali au nevoie de modele.
Eu nu stiu ce modele au altii, dar mie mi-a placut Nebunul de Bastovoi.
E o carte mica (prea mica!!!), de buzunar, nu va stricati ochii daca o cititi. Nu stiu daca ce am scris aici are legatura cu fimo, dar daca postez niste bijuterii din fimo, modele bizantine, poate fi un apropo.

http://indrani-handmade.blogspot.ro/

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

luni, 22 ianuarie 2018

Natura artistului artizan

 

Motto: “Incarca-ti mainile si corpul cu iubire, mister si tandrete. Apoi atinge creatiile tale ca si cum tot ce tu atingi poarta un mesaj al frumusetii. Poarta cu umilinta, resposabilitatea divina a atingerilor tale.”   


http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Orice artist artizan este un dansator si un culegator perfect. El trebuie sa danseze printre inspiratii, printre decizii si culori, sa culeaga dorintele de frumos ale oamenilor si sa le materializeze. Este munca unui pustnic care este silit sa asculte in singuratate glasul inspiratiei. In timp ce ceilalti se grabesc, catre niciunde de multe ori, artistul artizan are timp de Dumnezeu. Lui ii este imposibil fara Dumnezeu caci, constient sau nu, doar din lungile conversatii cu el poate veni IDEEA. Uneori conversatia este o tacere densa, alteori o frenezie, alteori artistul isi pierde rabdarea fiindca drumurile dinspre mintea si sufletul lui catre inspiratie sunt blocate.

Cumparatorii, fustangii de vocatie, fiindca ei nu pot fi fideli primului articol pe care pun ochii, fiindca altul, si mai frumos ii atrage, ii soptesc:”Cumpara-ma, eu te voi face fericit pentru totdeauna!”, trebuie sa accepte casatoria poligama temporara cu aceste produse seducatoare, si odata ce au intrat intr-un astfel de boutique, trebuie sa aibe experienta placerii pure. Apoi, dupa minute in sir de indecizie si placere, trebuie sa renunte la visul de a fi cu toate aceste mirese deodata si sa se decida. “Voi cumpara aceasta pereche de cercei.”

    Trist final al unei experiente aproape mistice.
http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Cumparatorul nu stie, ca acolo, in fata articolelor artizane, el a avut o intalnire cu toata lumea magica din mintea si sufletul artistului, si implicit cu ceea ce il inspira. Acolo, simte si el ca nevazutul are intensitate si se intreaba uimit, de unde, cine si cum a fost posibil ca acele lucruri sa apara. Cine le-a gandit, cine le-a combinat, cine?
     Acasa, dupa ce fetele, creatiile lui, i-au fost petite si maritate, artistul artizan sufera pentru cateva minute… de dor. Da, lui ii e dor de creatia lui, desi a stiut tot timpul ca, la varsta potrivita, asemeni unor fete zvarluge si de nestapanit, creatiile vor pleca de acasa. Suspina, se gandeste melancolic la viitoarea lor viata, oare vor fi fericite, vor fi tratate bine, vor fi iubite asa cum le-a iubit el, dar apoi, tradandu-si pe neasteptate propriile sentimente, se intoarce ferm si umplut deodata de o noua frenezie, catre un nou dans si o noua menire de culegator.
    Caci ce poate fi mai generos intr-o viata de om decat sa fii mana care creeaza frumosul, si apoi, complet lipsit de egoism si de orice atasament, sa lasi frumosul sa respire liber acolo unde cineva are nevoie de el.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/


joi, 18 ianuarie 2018

Povestea foitei de aur

   
http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Zilele astea am inceput o serie de bijuterii cu foita de aur. Foite de aur, cupru, argint se gasesc in toate magazinele de handmade, dar foita mea are o poveste mult mai interesanta. O am din anii de dupa liceu, cand lucram in atelierul unei pictorite. Pictam icoane. O chema Roxana. Era berbeaca si foarte frumoasa. Era pe vremea aceea cand orice artist plastic avea de la stat un atelier.
     Nu imi mai amintesc de absolut nimic din acea perioada a vietii mele. Cred ca eram la facultate. Dar tot restul era atat de lipsit de importanta. Eu lucram icoane pe sticla, ea niste tablouri abstracte. Nu avea rabdare sa ma invete. Mi-a pus in mana cele necesare, si gata. Lucram ore intregi. Nu ma plictiseam niciodata. Faceam icoane mari cam 40x35, in vopsele de ulei si cu foita de aur. Eu aveam cheie, veneam la atelier cand vroiam, plecam cand vroiam, de multe ori nu ma intalneam cu ea.
    Acolo am vazut cei mai ciudati oameni din viata mea de pana atunci :) fete hippie cu blugi scurti, tineri amorezati, carunti amorezati :) toti treceau pe acolo, stateau la povesti cu pictorita mea. Eu lucram, pierduta in culorile mele. Pe atunci nu exista atata informatie si icoanele reale erau rare. Am fost intr-o zi la un prieten care avea un aparat de proiectare, si nu stiu cum proiecta dupa un album imaginea iconei pe perete, iar noi puneam o hartie si copiam conturul cu creionul de pe perete. Nu mai imi amintesc exact cum faceam, dar ce imi amintesc este ca atunci cand am intrat in casa acelui om, am stiut ca asa va fi si casa mea. Era de fapt o garsoniera. Avea un hol si apoi intrai in camera.
      Acel deja vu a fost atat de puternic ca uneori aveam senzatia ca o am deja... si uneori cand aveam discutii cu Roxana si-mi zicea ca ar avea nevoie de un spatiu, sau de o camera, imi venea sa-i spun "vino la mine" :) imi ramaneau cuvintele pe buze... era o senzatie atat de stranie, ca atunci imi dadeam seama ca inca nu este :) Cert este ca am avut acea garsoniera vreo 6-7 ani mai tarziu... cu bonus de o camera in plus, de la pronia divina :).
    Cred ca am lucrat doar un an impreuna acolo. Vindea icoanele in Mamaia, la hotel Riviera. Vindea bine, era frumoasa, statea toata vara acolo, se imprietenea cu strainii. Se imprietenea uneori atat de bine, ca intr-o zi mi-a zis ca pleaca in Anglia. Si-a gasit un englez care are hoteluri cu piscina... si ea nu va avea nimic de facut decat sa le incerce. De ciuda, am luat pachetul cu foita de aur. Glumesc :) nu-mi amintesc cum a ramas foita de aur la mine, dar stiu ca toti anii astia, sa fie vreo 20, foita mea si-a astepta momentul de glorie impaturita in aceleasi doua sevetele, unul portocaliu si unul galben. Asa i-a fost ei dat, sa ajunga in  colectiile de bijuterii ale femeilor frumoase.
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/


vineri, 12 ianuarie 2018

Reginele din Caucaz - colectie de bijuterii unicat




     Cum vad eu Reginele din Caucaz... le vad calarind... spatii intinse, imense... libertate... Muntii, dealurile sunt toate ale lor. Reginele mele sunt salbatice, salbatice prin libertate, o libertate pe care cei "civilizati" vor sa le-o ia... Sunt despletite si frumoase cum numai ele pot fi, ochii lor ard cand te privesc si daca e nevoie sa lupte sa-si apere familia sau iubitul o vor face.  In lumea lor, in care curajul si iubirea devin una, nu e nevoie de legaminte sau de semnaturi.
   Aici iubirea este confirmata doar de o privire, de gesturi mici si intelesuri adanci, este o camaraderie pe viata. Iubirea nu este in cantitati inegale: mai mult de la mine, mai putin de la tine, pentru ca aici oamenii nu sunt in minte ci in inima, iar iubirea este o simpla regasire fireasca a doua suflete care se iubesc.


       Traiesc in corturi mari din piei si frumusetea lor este ca ei: salbatica si libera. In interiorul corturilor totul e de o frumusete uluitoare. Obiectele din lemn sunt migalos pictate, si vasele si metalul atent lucrate. Nimic nu e banal sau standard, sau uitat. Acolo fiecare obiect este un artefact primit in dar de la strabuni, si folosit de generatii.
Acolo lucrurile se fac frumoase pentru ca se fac cu mana si cu suflet si nimic nu e lasat la voia intamplarii ... pentru ca bogatia este pentru toti si vine mai intai din interior.
Nu stiu eu sa descriu in cuvinte, dar poate ca Reginele mele va vor vorbi mai bine:






Nu stiu din ce lumi ma adap. Intr-o noapte am visat ca am fost o femeie cerchiza. Asa pur si simplu, am auzit o voce care mi-a zis: "Ai fost o femeie din neamul Cerchizilor".
Nici nu stiam ce-i aia, am cautat pe net.. si cand am vazut dealurile alea nesfarsite si caii lor, am stiu ca am fost acolo. Am trait candva in libertatea aceea. Nu cea de azi, desigur. Cerchizii sunt un popor de viteji, misterios si plin de spiritualitate. Un popor cu o limba aparte, de care stiu foarte putini, si doar vitejia lor a facut sa supravietuiasca tuturor cotropitorilor si sa nu fier rasi de pe fata pamantului, ca alte neamuri din zona lor, care au disparut complet. Dar, va voi vorbi despre ei si frumoasele lor femei intr-un alt articol.
Puteti vedea intreaga colectie de bijuterii aici.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/