joi, 14 februarie 2019

O zi in atelierul meu - colectia Russian Empire

Cateva poze din timpul lucrului si cateva secrete din casa :

 Ce materiale folosesc? Pasta polimerica, rasina, foita de aur, mai folosesc margele de sticla, pigmenti, sclipici, sticla pisata, vopsele pentru sticla, cristale, etc

La o bijuterie lucrez intre 4 si 6 ore (uneori mai mult, evident, depinde de complexitate). Apoi urmeaza cuptorul, lacuitul sau pictatul, daca e cazul, uscatul si asamblatul.

Totul este realizat manual. 

Apoi urmeaza sedinta foto si distribuirea. Partea de marketing imi ia mai multe ore pe zi decat lucrul insusi.



 Am inceput Colectia Russian Empire inspirandu-ma dupa bijuteriile familiilor regale, apoi am descoperit rochiile lor cu broderiile acelea fabuloase, apoi Kokoshnik-urile lor traditionale. Totul este fabulos la ei!


 Arta Rusiei, ca arta oricarui popor batran, cu multa istorie si multa arta, in care s-a pus mult, mult suflet, este atat de bogata, practic infinita. Poti acolo intra sa te adapi infinit cu inspiratie.


Trebuie sa-ti placa ceva foarte foarte mult ca sa poti apoi sa simti dorinta de a-l redarui lumii prin prisma ta. Eu simt o mare bucurie facand asta.





 Si pentru ca una din cliente m-a rugat sa-i scriu si povestea fiecarei bijuterii, am inventat acest mod dragut de prezentare.


Daca de asemenea doriti sa trimiteti cadou cuiva direct de la mine,  ambalez frumos, pun mesajul si trimit unde doriti.



Ma puteti contacta
pe email:
indrani.handmade@gmail.com
facebook:
https://www.facebook.com/indrani.handmade
tel: 0737693430

 sau puteti vizita magazinul meu online: 
 https://www.crafty.ro/indrani

O primavara calda, cu soare!!! :)








joi, 7 februarie 2019

Sarutul Afroditei moelleux de ciocolata

Ieri a fost ziua mea si am pregatit aceasta prajitura.
Asa mi-am amintit povestea ei...

Intr-o vara am vandut prajituri la Costinesti sa putem avea si noi o vacanta la mare. Am inchiriat o camera la o gazda draguta, i-am zis ca vom face prajituri fara prea mult foc, dar cu mult congelator . Trebaluiam toata dimineata, apoi alergam cu lada frgorifica prin Costinesti. Prajiturile noastre erau cele mai scumpe. Si se vindeau cel mai bine! Erau vegane si cu ingrediente una si una. Iar retetele le adaptasem dupa un site de concursuri internationale de chocolaterie. Asa s-a inventat moelleux de ciocolata – varianta vegana! Daca o veti gusta veti intelege ca nu putea debuta aceasta prajitura decat pe plaja de la Costinesti!!! Prietenii stiu de ce ;)

O Afrodita neagra!!!… deci  …cum ar putea sa-i fie sarutul altfel, decat imbatator si senzual, plin de toate miresmele … afrodiziace!!!?


Aceasta prajitura de ciocolata, cu aroma de orzo, un pic amaruie foarte spicy te  seduce din prima secunda!  Cu aroma ei dar si cu  starea euforica, foarte … high, deosebit de rafinata, pe care ti-o da… n-ar fi exclus sa apara si niste fluturi la stomac :), depinde unde va prinde prima muscatura :).
Crema este foarte fina si ti se topeste in gura. O prajitura raw-vegan. 

TOTUL NATURAL, VEGAN, FARA ZAHAR, FARA ADITIVI, FARA COLORANTI, FARA ESENTE ARTIFICIALE.

Cantitate/prajitura: 150-160gr (ies 9-10 prajituri)

Ingrediente: susan, miere, zahar brun, cacao, unt de cacao, lamiie, seminte de in, tapioca, alune, caju, orzo, seminte de chia, scortisoara, nucusoara, coriandru, cuisoare, anason stelat, extract de menta, extract de vanilie.

Blatul exterior:
100g faina de sunsan (susan macinat)
100g miere
100g cacao
50g unt de cacao
20g ulei de palmier
zeama de la o lamiie
un praf de sare
Se topestc untul de cacao si uleiul de palmier la bain-marie, apoi se amesteca cu toate ingredientele. Se lasa un pic sa se raceasca si sa se omogenizeze. Se obtine o pasta de consistenta plastelinei. Dam o treime din compozitie la o parte. Celelalte 2 treimi se framinta un pic apoi se taseaza pe fundul si peretii formelor formind un strat cam de 1/2 cm grosime.
Umplutura Spiced Coffee :
100g orzo
200g miere
100g apa
70 masa cacao
50g tapioca
1/2g scortisoara
1/2g ghimbir
1/2g cuisoare
1/2g piper
1g cardamom
1g nucusoara
1g coriandru
1g anason stelat
10g vanilie extract
10g menta extract
1lingura seminte in
1 lingura seminte chia
Se fierbe tapioca cu apa, in timpul asta se topeste la abur masa de cacao. Apoi se amesteca toate ingredientele. Se pune umplutura in spatiul lasat. Fara a umple insa formele, complet. Se lasa un pic sa se raceasca, apoi se modeteaza capacelele  (care vor deveni fundurile prajiturii) si se inchid . Se dau la frigider minim 4ore, dupa care se rastoarna cu grija se scot din forme si se orneaza.

miercuri, 30 ianuarie 2019

Lucrez de zor la Russian Empire Collection :)

  Imi place cum suna :) dar dincolo de asta, imi place procesul insusi. Iti alegi o tema, apoi cauti material, te documentezi... apoi incet, incet chiar intri in lumea aceea, mai mult sau mai putin, cat poti, cat iti permite structura, frecventa sau Dumnezeu mai stie ce.

Partea fascinanta este tocmai aceasta patrundere.
In prima faza ma uit, imi place dar nu am nici cea mai vaga idee despre ce as putea face eu, apoi tot uitandu-ma, citind, ascultand, dupa o vreme, mintea mea incepe sa croseteze singura. Asta e semnul ca am intrat! Atunci incep sa vad si ce are distinctiv acel popor, ce forme, ce simboluri. Nu stiu in ce masura imi ies mie opere de arta, dar stiu in ce masura imi place procesul acesta de patrundere in inima unui popor, sa-i simt esenta.

Caci esenta oricarui lucru: fiinta sau popor e ca o bijuterie, pe care o simti in inima!

Aici veti putea vedea Colectia Russian Empire, zic veti, pentru ca momentan lucrez la ea.

Totul a inceput in toamna cand o veche si draga clienta de-a mea, o doamna cu gusturi fine, m-a rugat sa-i fac o pereche de cercei din fimo, bineinteles unicat, ca ai lui Janna Baranovska...., o rusoaica care traieste in Anglia, si care lucreaza in fimo, intr-un mod exemplar dupa parerea mea.
Eu expusesem ceva din creatiile ei, pentru ca la ora aceea ma incanta nespus doamna aceasta, artista in polimer.
 Asa ca, clienta mea, fascinata si ea, a vrut sa-i fac niste cercei.

Eu nu copiez pe altii... nici pe mine nu ma pot copia, daramite pe altii... asa ca in prima faza am refuzat-o. Ea a insistat, uf, totusi am zis, hai, ok, de dragul ei voi incerca sa fac ceva in stilul ei dar cu manutele mele. Ce mi-a iesit vedeti in imaginea de mai sus si in colectie Russian Empire, partea mai colorata. A fost o experienta interesanta ptr mine... mi-a fost un pic greu, dar  dupa o vreme parca ma tot intorceam ca hipnotizata la tezaurul rusesc... ba la un tar, ba la un dans, ba la porturile lor populare cu broderii, in final, dupa ce mi-am amintit povestea tarinei Ecaterina I, totul s-a dezlantuit. M-am prelins ca o indragostita peste bijuteriile Romanovilor, sau pe cele ale altor ducese si printese , pana am auzit balalaika catandu-mi de una singura in cap! Atunci mi-am zis: no hai ca a sosit momentul! sa vad ce-o mai iesi si de data asta!

Si iata aici ce mi-a mai iesit! Apai ce-o mai iesii de acum incolo chiar nu stiu, sper ca o iesi de bine si de frumos in casa, ca la drum de seara nu ies! Poftiti deci la mestereli! Calde! Proaspete! Imperiale! Princiare! Chirilice! si  sclipitoare! :) Poftiti la handmadeuri unicate in ritmuti de Kalinka!

https://indrani-handmade.blogspot.com/search/label/Colectia%20Russian%20Empire
click pe poza pentru a vedea colectia Russian Empire




duminică, 27 ianuarie 2019

1Q84 - Haruki Murakami

Zilele trecute am terminat 1Q84 - Haruki Murakami.
Mi-a lasat asa un gust suav. Nu toate cartile lui imi lasa asa un efect post-read, dar toate te tin cu sufletul la gura. Si mai imi place ca scrie intr-o maniera sincera, cuminte, parca umila, te face sa te simti foarte aproape, acolo, de aceea uneori cartile lui sunt bune iarna, cand fugi de depresii, de nervi, de frustrari, ca un ceai cald si o paturica moale.


Dar cartea asta, mai mult decat celelalte mi-a placut, pentru ca e mai mare (are 3 volume!!! imi plac povestile nesfarsite !!! si cand se termina imi vine sa plang, si vreo 3 zile nu mai citesc nimic, ca intr-un moment de piosenie, stau si o savurez :) ) dar si pentru ca are o poveste de iubire atat de pura., atat de onesta, de suava, dincolo de timp si spatiu, dincolo de banal!

Deci una peste alta, nu stiu de ce cartea asta nu a luat nici un premiu. Sunt altele, Padurea norvegiana, de exemplu, care au inhatat o multime de premii, nu stiu pe ce criterii, dar dupa mine, romanul asta este cel mai bun al lui! De gustibus non est disputandum! Adica gusturile nu se disputeaza :) So, cititi-o si spuneti-mi si mie daca v-a placut!


joi, 24 ianuarie 2019

Cand iti vine cheful de mesterit

Cand iti vine cheful de mesterit e clar ca a trecut iarna ... si vine primavara!!!

 Varza murata s-a cam terminat, lada cu mere s-a cam golit... zacusca un borcan, e clar ca iarna a trecut!
Eiii si ce daca mai dorm inca cu caciula pe cap, vreo cateva luni, asa in inertie! Trage un pic de curent de la sifonier, ca la mine in sifonier e mai rece ca in frigider! Daaa... nici o molie nu rezista, au incercat cateva, aduse de la mama, dar... noooo...
 Dar simt eu totusi ca iarna e pe trecute... simt, asta e, ce sa fac!
Pai ce semne mai clare sa mai vreau:  ma simt fericita fara motiv, am chef sa ma imbrac in fusta, nu mai imi sta gandul la facturi si am pofta de cornuri cu capsuni si ciocolata!!! Nu sa n-aveti nici un dubiu... vine! Vine! O simt! O simt in cheful meu de mesterit, in felul in care am aruncat andrelele, in ordinea , si apoi evident dezordinea cea noua, care s-a asezat peste atelierul meu, dar este o dezordine creativa :)
E clar ca vine... chiar daca afara mai fulguieste... o simt, asa cum o simte ghiocelul de sub stratul de zapada, asa cum simt eu ca zilele astea o sa ma duc la sanius!...
Asa ca m-am pus pe mesterit ce mai, ca acus vine Valentinu' si ma gaseste crosetand, si nu e bine.
Am inceput cu niste bijuterii medievale ca nu mai facusem demult si mi-era dor de "metalele" mele grele :) , dar apoi m-a luat nebunia bijuteriilor imperiale... asa ca vedeti si colectia Russian Empire, zilele astea postez  ultimele noutati... unele sunt in tava, unele in capul meu.

Ca acus vin targurile, fetsivalurile medievale, acus se deschid si tarabele din Bran, vin turistii, turistii maica, turistii!!! acus incepe forfota... Sa fiu pregatita, zic? Apai, nu?


https://indrani-handmade.blogspot.com/search/label/COLECTIA%20BIJUTERII%20MEDIEVALE



aici puteti vedea ultimele mestereli: https://indrani-handmade.blogspot.com/

duminică, 20 ianuarie 2019

Sfaturi pentru prietena mea


Cand o prietena imi plange la telefon, atunci, uneori pe loc, alteori dupa cateva ore mi se clarifica, mi se structureaza in minte sfaturi, solutii, raspunsuri. Apoi na, m-am gandit sa scriu toate astea, ca daca mi-au fost mie utile candva, apai poate or mai fi utile cuiva.

Deci povestea pe f scurt este asa:

 -- Sunt la inceputul unei relatii, doar ce l-am cunoscut, ne intelegem perfect, parca l-am asteptat de-o viata dar... surprise!!! E insurat!!!  :) ca de! ... dupa o varsta oamenii se insoara. Si nu-mi convine...  chiar daca el mi-a spus ca relatia lor a luat demult drumul platonicului, ca de 10 ani nu a mai fost cu nimeni, totusi nu mai suport!!! nu mai suport ca ieri seara inainte de culcare nu mi-a mai trimis un sms roz, ca ii spune ei tot ce face cu mine, etc, etc... ca la o adica daca ea o sa bata din picior se va intoarce la ea cand mi-e lumea mai draga, tocmai atunci cand eu mi-am mutat bine centrul fiintei mele pe el. Si atunci ce ma fac eu???! Nu mai bine pun eu punct relatiei de acum, asa printre smiorcaituri, dar cu mare vitejie? :)

-- Apoi sfatul meu, pe care ea m-a sfatuit sa-l scriu (desi mi-e f greu sa adun peticelele si sa le ordonez din nou, sper sa le pot inseila si sa iasa ceva coerent, un patchwork :) ):

      Deci, in viata putem fi cam in  doua ipostaze: fie in faza de semanat, fie in faza de cules.
In viata noastra cam tot trecem de pe o spirala pe alta. In prima faza a spiralei semanam, in a doua culegem si tot asa. E bine sa ne obiectivam in ce faza suntem, si daca "nu mai putem", chiar sa ne scriem pe un caiet cu litere mari faza in care suntem, sa nu uitam, atunci cand ne apuca pretentiile.

Eu asa am facut candva, demult (cand nu eram sigura de iubirea lui) mi-am scris mare pe o hartie: EU NU SUNT AICI SI ACUM PENTRU A PRIMI CI PENTRU A DARUI!
Nu mai stiu exact ce cuvinte am folosit atunci, dar mesajul era asta: Eu nu sunt acum, aici la cules ci la semanat!!!! In faza aceasta a vietii mele sunt la semanat! Asa ca draga mintisoara, lasa matale pretentiile pentru mai tarziu! Acum ce trebuie eu sa fac este sa acumulez plusuri, fapte bune, sa cultiv si sa am rabdare! Sa cultiv momente minunate, fericite, sa-i DARUIESC clipe  frumoase, minunate, chiar daca in anumite momente strang din dinti si imi curg lacrimile.

Stiu ca societatea contemporana cultiva un alt gen de femeie: femeia cu pretentii. Chiar am citit un titlu la un moment dat pe o revista: Fii Agresiva! :) da, se cultiva femeia agresiva! Desi cred ca noi toate am fi preferat sa citim despre cum sa fim fericite decat despre cum sa fim agresive :). Agresivitatea da satisfactie doar egoului.

      Aici mintea mai vine cu un siretlic, ea vine si spune: dar daca eu acum sunt buna, trec peste pretentiile mele, uite na, ma fac pres la picioarele lui, si el... daca el nu raspunde pe masura? Daca el in final imi da un flit de nu ma vad??!!  Cu asta mintisorara noastra ne paralizeaza complet! Prinse in aceasta menghina intre inima si minte putem umple mii de batiste. Eu stiu :)

Raspuns pentru mintisoara:

--  Acest sacrificiu, aceasta daruire, aceasta alegere de a te face pres in numele iubirii (de fapt este alegerea umilintei in locul egoului) noi nu o facem pentru el. In aceasta etapa in care suntem, este etapa noastra, in care ni se da sansa sa fim! Ni se da sansa sa intram pe spirala pe care scrie IUBIRE IMPARTASITA, si suntem la faza la care trebuie sa daruim! Nu o facem pentru el, ci pentru noi! E sansa noastra. Daca el va iesi din peisaj, va veni altul si ne va inmana premiul. Poate ca el, fiinta umana mica, ne va trada, cine stie?, dar EL, Dumnezeu, nu ne va trada niciodata!

Asta a fost sfatul meu din seara asta pentru prietena mea!

Stiu eu ca multe femei nu vor fi de acord cu mine si vor veni cu polemici diverse.
Fiecare isi alege drumul. Eu aleg calea luptatorului care actioneaza mereu IMPECABIL!
Sa nu uitati asta... e cel mai important lucru: Sa faci totul ca sa fii impecabil in fata lui Dumnezeu!
Nu conteaza in ce masura reusesti, important este sa stii calea si sa faci alegera corecta!

Asta e! Asta am crosetat in asta seara :)
Am pus si niste poze cu agende handmade create de mine de-a lungul timpului, sa fie in ton cu tema :), nu? Ca acus vine Valentinu' !



miercuri, 16 ianuarie 2019

Cornuri cu capsuni si ciocolata

O reteta delicioasa!
Reteta de blat o gasiti aici

In rest va rebuie doar o ciocolata, o mana de capsuni si o pofta macrocosmica ca a mea!


 Apoi intindeti foaia si va jucati in fel si chip :)























Apoi cront cront! Aroma e delicioasa!  Pofta buna!!!


marți, 8 ianuarie 2019

Vesta crosetata - proiect finalizat

 In ultima vreme mi-am cam lasat fimo-urile de-o parte. Asa e iarna, iti vine sa te invelesti in lucruri moi. :)

 Am ales sa fac o vesta crosetata, cu multe rotocoale, ce se mai numesc si mandale, din multe fire, ca sa nu ma plictisesc!

Modelul si schemele dupa care m-am inspirat
le gasiti aici: https://andreialessatricos.blogspot.com/2015/01/bata-selena-gomez.html


Eu am ales un singur model de rozeta, si am facut-o patrata, dreapta, nu rotunda la gat, si fara maneca. Firul meu de asemenea este mai gros.

Cred insa ca ar fi iesit frumoasa si asa cum este bluza initiala. Merita incercat, cu suguranta!
As incerca si un fular sau un patrat sau un sal in colt, sau doar niste maneci!!! dar atatea planuri mai am... iar crosetele astea cu flori sunt totusi migaloase! 

 Spor la lucru va doresc si un an nou cu impliniri!






Vedeti mai multe detalii  si o puteti comanda aici: Vesta cu mandale


Creatiile mele handmade de tot felul le gasiti aici: https://indrani-handmade.blogspot.com/

sâmbătă, 5 ianuarie 2019

Reteta de saratele de post

Azi dimineata mi-era asa o pofta de saratele, asa ca am pus o mana de cartofi la fiert in coaja, si in timp ce ei fierbeau, am amestecat intr-un castron

1 cana faina neagra
1 cana malai
3/4 cana apa
3/4 cana ulei
apoi am adaugat si vreo 10 medii sau 12-13 cartofi maruntei, curatati de coaja si bine pisati.
1 mana de semnite de floarea soarelui (optional)
chimen si sare

Apoi am impartit acest aluat in 3, intr-unul am pus 1 lingura faina de orz verde (data viitoare voi pune 2), intr-unul 1 lingura de turmeric si in ultimul nu am ma adaugat nimic.

Ca sa se intinda bine foaie mai adaugati faina cat cuprinde. Apoi le-am taiat cu un pahar. Pofta buna! Eu le mananc cu ceai negru cu aroma de vanilie si ghimbir

Cront! Cront!  :)



luni, 24 decembrie 2018

De cati barbati are nevoie o femeie ca sa ajunga regina?


O poveste care m-a impresionat mult in adolescenta este povestea reginei Ecaterina I a Rusiei, soata tarului Petru cel Mare. Ea era o taranca saraca poloneza, nascuta Martha Helena Skowrońska. Violata in frageda copilarie, in timpul razboiului ruso-suedez, ea se casatoreste apoi pe la 17 ani cu un ofiter sudez, Johan Cruse sau Johann Rabbe. Se pare ca acesta o forteaza sa se prostitueze cativa ani. Dupa 8 zile de la casatorie, armata suedeza se retrage si ea pleaca impreuna cu ei. 

 La un moment dat, ii este prezentata, imbracata doar in desuurile sale,  generalului de brigada Rudolph Felix Bauer, mai târziu guvernatorul Estoniei. Martha devine amanta sa. Mai tarziu lucreaza in casa superiorului sau, Sheremetev. Nu se stie daca ii era amanta sau doar slujnica, dar cert este ca se intoarce inapoi in Rusia cu armata lui Sheremetev.

 Dupa mai multe peripetii pe care nu mi le mai amintesc, ajunge sa fie cumparata de un apropiat al tarului Petru cel Mare,  Prince Alexander Menshikov apoi vazuta de tar.

 Se vorbeste adesea de frumusetea ei, desi in alte surse scrie ca era destul de mica, bondoaca si cam grasuta, cu solduri mare, cu sprincenela cam apropiate, etc. Dar ceea ce e unanim recunoscut este caracterul ei (de berbec voluntar :)) era foarte amuzanta si optimista. 
Se pare ca tarul a inceput sa aiba o relatie cu ea, cum avea si cu multe altele, dar nu avea de gand sa se casatoreasca cu ea, mai ales ca aceasta casatorie cu o taranca analfabeta nu ar fi fost privita cu ochi buni de popor. Dar ce l-a determinat sa faca asta? 
Acest capitol pe mine m-a impresionat cel mai mult la vremea aceea.

 In cartea aceea se spunea ca la finalul razboiului ruso-turc, Petru cel Mare a fost luat prizonier, iar Ecaterina s-a dus la marele vizir, chiar acolo, in spatele campului de lupta (sau asa imi imaginam eu) si i-a dat toate bijuteriile sale (primite de la tar) o sumă de 200.000 de ruble de aur, si chiar spune povestea ca s-a dat si pe a insasi, doar, doar sa-l scape pe tar. Asa s-a incheiat armistitiu intre rusia si turcia, tarul a fost eliberat, a luat-o pe tarina de sotie si a instituit ordinul "Sfanta Ecaterina", o decoratie menita sa recompensese doamnele care faceau opere de caritate.

Asa mi-o imaginam eu pe aceasta femeie, care trece prin toate framantarile unei femei, care-si vede tarul, viitorul, dar inainte de toate, iubitul, in mare primejdie. Si atunci ia aceasta mareata decizie.  Putea oricare dintre amantele tarului sa ia aceasta decizie, dar nu, a luat-o doar ea ;) asta e diferenta, care face diferenta! :)

Va dati seama, pe vremea aceea, la ce pericole te expuneai, sa te duci tu, femeie, la marele vizir, un Bey din acela chel, cu un cercel in ureche:), care te intampina despuiat pana la brau, cu iataganul pe care inca mai zac cateva picaturi uscate de sange, atarnat de brau, imbracat in matasuri brodate cu fir de aur, dar pentru care femeia  nu reprezenta decat o prada, mai ales femeia inamica, tocmai buna de a fi violata si aruncata. Sa te duci la un astfel de om...  sa-i faci propuneri, tu, un invins, practic.  Si cred ca a avut un asemenea curaj si datorita vastei sale experiente, caci isi traise jumatate de viata in spatele campurilor de lupta. Asta m-a impresionat. Curajul acestei femei... Curajul si daruirea!
Asa ca intrebarea nu este : De cati barbati are nevoie o femeie ca sa ajunga regina, ci de cat curaj si daruire...
 Asta e povestea mea... cu talcul ei!!! 

Craciun fericit va doresc!!!!!


Aici este si colectia mea de bijuterii Russian Empire, inca in lucru, evident :) toate colectiile mele sunt in lucru :) pentru ca nu ma opresc niciodata  :)





ps.Tot cautand date mai multe despre povestea mea, pe care nu mi-o mai aminteam foarte bine, am gasit ca exista o carte  Vladimir Fedorovski – "Tarinele si puterea – de la Ecaterina I la Raisa Gorbaciova", pe care chiar trebuie sa o citesc. Nu e aceeasi cu cea pe care am citit-o eu in copilarie, aceea se numea ceva de genul: Martha de la taranca la regina.

vineri, 21 decembrie 2018

Dulapul de la baie - un proiect finalizat



Inca un proiect finalizat :) dulapul de la baie. Am cumparat noi un placaj la metru, l-am taiat si am facut un dulap. Apoi am gasit o imagine pe pineterest, asta a durat mai mult decat plasmuirea dulapului insusi, am scos-o la imprimanta pe dimensiunea necesara si am lipit-o eu frumusel asa, cu aracet, cum am invatat la decoupage si dupa ce s-a uscat am mai dat-o cu un strat de adeziv pentru decoupage (acelasi aracet) si am trecut la faza de inzorzonit.


Materialele folosite pentru inzorzonit sunt cele din poza gel paste cu efect 3D, sau sticla (nu mai stiu cum se cheama), mozaicuri turcoaz cu scipici, si culori 3D mai groase si mai subtiri.
Mentionez ca pentru un efect mai fain am folosit (si nu e in poza) si pasta turcoaz inka gold cu care am mai dat pe ici pe colo prin apa din borcan si un tub de vopsea 3D cupru, pentru vitralii, cu varf foarte subtire, cu care am facut unele irizatii. Cam atat.




Mai jos puteti vedea cateva poze din etapele lucrului si un mic filmulet:


Aici este un mic filmulet din timpul lucrului, nu se vrea un tutorial, doar asa, de curiozitate :)



Aici este o poza dupa ce am dat cu lacul "gel paste" care are rolul de a crea efectul de sticla. Am dat cu el in strat gros peste tot borcanul si peste picaturi. Cand se usuca devine complet tansparent.


In realitate borcanul si picaturile au o sclipire sticloasa si sunt un pic in relief... Cam asta este...





luni, 17 decembrie 2018

Pasiunea mamei pentru tesut

"Pasiunea mamei pentru țesut era nelimitată. Când țesea, era în altă dimensiune. Trebuia să o strigi de zece ori până răspundea. Iar câteodată, trebuia să o tragi de mânecă ca să-ți vadă prezența. Și-atunci ea tresărea de parcă s-ar fi trezit din somn. Își scutura capul și se uita la tine ca și cum ar întreba: „Ce cauți în visul meu? Cum și pe unde ai intrat în capul meu?”

Când țesea, mama era în transă, se simțea liberă și împlinită. Țesutul era viața ei. Iar pentru că era atât de pasionată, țesăturile ei erau adevărate opere de artă.
Dacă pe vremea aia i-ar fi fost recunoscut meritul, mama ar fi fost numită sau comparată cu Renoir sau Thomas Hardy .
Mamei nu-i plăceau țesăturile făcute alandala. Pentru ea culorile trebuiau să fie vibrante și în perfectă armonie.

Chiar dacă avea în față un model, țesut sau desenat, cu anumite culori, ea le schimba întotdeauna.
Când începea o țesătoare, stătea ore-n șir analizând culorile. Punea ghemulețele și țeviile (țevile) unele lângă altele să vadă dacă se combină. Le schimba locurile iar și iar până era mulțumită. Iar dacă nu se combinau, se așeza pe pat uitându-se în gol imaginându-și culorile potrivite. Nu făcea niciodată compromisuri ca alte femei care dacă nu aveau o anumită culoare, puneau alta. Dacă mama nu avea ce-și imagina ea că se potrivește, lăsa tot, se spăla și pleca să le caute. Nu conta că erau 3 metri de zăpadă afară sau 40 de rade Celsius la umbră. Era dispusă să umble zile-ntregi pe jos, cu traista în spinare și să plătească oricât pentru ceea ce căuta.
Își punea sufletul în acele țesături care pentru mine au o valoare inestimabilă, mai ales că am asistat la fiecare pas.
În ziua de azi, țesăturile țărănești aparțin trecutului și e normal să fie așa. Dar pentru mine, un covor persan făcut în fabrică, nu va avea niciodată valoarea unor codițe făcute de mama. În apartamentul meu super micuț, am codițe, cuverturi și artizanate.
Când m-am născut eu, mama țesea de vreo 20 de ani și a continuat să o facă pentru încă vreo 19.


Ce anume a țesut?

• Haine din cânepă și in: ii (bluze), fuste, pantaloni pentru bărbați
• Saci din buci
• Traiste, bârnețe, oghele (obiele)
• Covoare de pus pe perete
• Cuverturi
• Macaturi
• Lâncere (peletare - lăicere)
• Velințe
• Artizanate
• Țoale – codițe în moldovenește – adică preșuri din codițe și lână.

 Dintre toate aceste obiecte tradiționale, cel mai mult mama iubea să țeasă covoare de perete.
Dacă ai fi văzut ce ieșea de pe mâinile ei, ai fi rămas mut de uimire. Te-ai fi întrebat dacă era cu adevărat făcut manual sau industrial.
Erau multe femei care țeseau în sat, dar pe mama nu o întrecea nimeni. Și nu zic asta pentru că-i mama mea, nu. Veneau oameni din sate vecine și localități foarte îndepărtate să cumpere covoarele ei.
Știi de ce?
Pentru că covoarele mamei erau cele mai frumoase, absolut perfect țesute și complet lipsite de imperfecțiuni în modele.
Crede-mă, nimeni, dar nimeni-nimeni nu era la nivelul ei.

Toate femeile ar fi putut face asta, dar mama, era singura perfecționistă.
Dacă celelalte femei foloseau material (lână sintetică) de orice calitate aveau, mama folosea exclusiv lână (tot sintetică) de cea mai bună calitate ce se putea găsi pe piață.
Mergea mama zeci de kilometri pe jos să caute această lână. Avea ea furnizorul ei și-mi amintesc de o femeie de la Tețcani unde erau cliente fidele. Da. Mama mă lua cu ea când mergea după lână.
Asta deoarece, când eram mică, eram numai după fusta ei, ca majoritatea copiilor. Voia nu voia trebuia să mă ia cu ea căci mă țineam ca scaiul de ea.
Când o vedeam că se schimba, începeam să mă smiorcăi și să mă agăț de hainele ei cu disperare.

Până la Tețcani erau cam 3 kilometri, dar eu mergeam ca un melc, dar mama nu-mi zicea nimic.
În schimb, saluta toate persoanele ce întâlnea, și câteodată se oprea să discute cu câte o femeie. Așa mă odihneam și auzeam o mulțime de bârfe. Mama însă era mai mult interesată de urzeli, lănărituri, modele de covoare noi și alte noutăți în domeniul țesătoriei.
În acest mod am învățat fără să vreau tot ce știa mama care spera ca eu să-i calc pe urme. De aceea capitula întotdeauna. Insistența mea îi dădea de înțeles că eram și eu interesată. Și eram, ba chiar mă și vedeam bătând la țesătoare.

 Ajunse acolo, femeia ne invita să bem apă rece de la fântână mai înainte de a sări pe mormanul de „bucăți de lână” din curte.
Dar să explic ce erau bucățile astea de lână.
Cum am zis, mama a decis să folosească numai lână sintetică la orice făcea. Asta pentru că bucii nu aveau o textură adecvată, iar lâna de oi era extrem de delicată. Acum, ca și atunci, lânurile naturale sunt deosebit de apetisante pentru molii.
În plus, lână naturală se decolora când intra în contact cu apa. Și numai o picătură de apă răzleață, ar fi distrus iremediabil un covor.
Tu știi cât îi lua mamei să facă un covor din acesta de circa 2 metri?
De la 3 la 6 luni. Sună a sentință la pușcărie, nu?
Păi pușcărie era! Și nu numai pentru ea.
Covoarele erau adevărate opere de artă care să făceau greu din toate punctele de vedere. Se investea o groază de timp, bani, efort în fiecare covor. Nu-ți convenea să-l faci din lână de oaie când aveai alternativă.
Dar la începuturi, mama a țesut mult cu lână de oaie, căci numai asta se găsea.
Bunicii, părinții mamei – se îmbogățiseră de pe urma oilor. Bunicul tundea oile, iar bunica vopsea lâna la tot satul.
A spălat și scărmănat, mama mii de căruțe de lână de oi la viața ei.
În plus, a sghiciut, mielițat și tors milioane de fuioare de lână din cânepă (buci). Știa totul și mai mult despre lână.
În ciuda acestui fapt, a fost una dintre primele femei care au renunțat la ea când a apărut lâna sintetică. Poate a fost chiar prima, dar nu pot să jur.
Lâna sintetică pe care o folosea mama, era complet diferită de lâna naturală (de oi sau cânepă) și venea sub forme de bucăți de bluze, ca să zic așa. Se găseau și scule, dar acestea erau deosebit de scumpe.
Dar știi ce?
Mama folosea scule cu precădere, însă sculele nu se găseau în toate culorile care-i trebuiau mamei.
Și iată de ce mergeam la Tețcani pe jos. Nu era foarte departe Tețcaniul, cam la 2,5 kilometri de Gherăești.
Bucățile astea de bluze erau de toate mărimile deoarece chiar proveneau de la bluze și flanele făcute industrial. De regulă erau rebuturi din diferite motive:

• bluze făcute de cei care învățau să tricoteze la mașini industriale
• bucăți cu erori sau defecte
• bucăți ramase de la asamblarea bluzelor
• sau pur și simplu bucăți de care nu mai aveau nevoie iar noi nu știam de ce.
Rebuturile puteau să fie de o calitate excepțională, chiar mai bună decât sculele, dar puteau să fie și de calitate slabă.
Ei bine, mama le învățase pe toate în timp record. Și odată cu ea, am învățat și eu.
Și după ce ne potoleam setea, mama mă arunca pe mormanul de lână și-mi spunea ce culoare căuta.
Îți dai seama că rebuturile puteau să fie de orice culoare, nu?
Stai, uitasem că de multe ori erau mai multe mormane separate. Asta dacă proveneau din marfă adusă separat în mai multe șarje.
De regulă mormanele erau multicolore, însă, câteodată erau mormane numai de lână neagră, roșie, albastră, etc.

Și câteodată erau 2 sau 3 mormane de lână neagră (ori alte culori) pentru că marfa provenea din locuri diferite ceea ce însemna că și calitatea era diferită.
Automat, prețurile erau diferite. "

Va continua :)

Fragment din 14 Nuante de Rosu - Cristina G

sâmbătă, 15 decembrie 2018

Dragostea n-are plural

O melodie care imi place mult...



M-am trezit de la 4, m-au trezit soriceii, se alearga si se bat prin pereti.

Am intrat pe net si mi-am pus saculetul pe doua siteuri de anunturi BRX si OLX. Am vazut ca unele fete asa fac, am zis hai si io. Apoi mi s-a blocat calculatorul. Si m-am invartit prin bucatarie sa vad ce a mai cumparat.

Co a fost ieri la piata, mi-a adus numai trufandale: salata, ridichi, ceapa verde, rucloa, si alte ierburi de care nu am mai auzit. Am tot cautat prin dulapuri altceva, nimic! Nu stiu ce a patit baiatul asta! Ce-i pun eu pe lista si ce-mi aduce el...
 Probabil ca trantesc si azi in oala niste cartofi in coaja si fac o tarta cu vinete, ca tot mai am cateva , ultimele vinete de toamna, si o salata maaaare de primavara!

Azi nu crosetez, ma abtin. O sa citesc si poate iesim la o plimbare.




toate creatiile mele handmade le gasiti pe blog:
https://indrani-handmade.blogspot.com