Cum se naste o colectie de bijuterii unicat?

   De obicei cand creez ceva complet nou, o bijuterie unicat, fara nici o inspiratie exterioara, intind foaia de fimo, ma uit la ea si nu stiu ce va fi. Am mereu o mica spaima launtrica, un mic hiatus inainte de creatie, o mica panica in fata necunoscutului in care ma arunc.
   Apoi incep sa pun, sa modelez, mainile curg, bucatelele de fimo, culorile, margelele, se cheama unele pe celelalte, parca se aseaza singure. Eu sunt doar un spectator care se minuneaza. Uneori vorbesc cu altii, daca am vizita, sau vorbesc la telefon si am constatat cu uimire ca nu depinde de starea mea sau a interlocutorului. Astea sunt pe un plan, pe alt plan mainile ghidate isi fac treaba singure. Cu cat intervine mai putin mintea cu atat mai bine.
   Apoi, la final, sincer, spun wow! Raman fascinata, muta,  stau ore intregi si ma uit la ea (daca e bratara). Eu ma incarc de la ea, ea se incarca de la mine. Apoi incep sa o caut pe internet :) sa-i vad originea. Sa-i caut lumea din care apartine. Si o gasesc, spre marea mea perplexitate... o gasesc perfect asemanatoare! Apoi, odata ce i-am gasit lumea, incep sa-i fac surorici, caci acum o inteleg altfel, altfel ii inteleg nuantele, subtilitatile.
   Asa s-au nascut colectiile: Sheherezada, Nunta in Oas si altele in curs de aparitie. O colectie nu se termina practic niciodata. Pot adauga la ea infinit. Ceea ce nu pot insa, este sa refac o lucrare identic. O bijuterie daca este unicat, unicat va ramane!

daca doriti sa vedeti ceva creat de sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/