Ma gandesc de multa vreme sa incep acest blog... simt ca trebuie sa scriu, nu stiu de ce si nu stiu ce. Am suferit intotdeauna ca nu am talent la scris... si totusi iata-ma obligata sa scriu. De ce? nu stiu.... poate pentru ca viata intr-un atelier de fimo nu e ca toate celelalte. N-as zice ca e mai palpitanta... nici mai banala. E doar altfel, ca o poveste ce pare ireala in lumea pe care o traim. Da, cred ca de-aia merita sa-mi inving tracu' si sa-mi incep povestea, sa las degetele sa curga pe tastatura si sa spuna ele totul... acolo unde eu tac si cenzurez, sa fie ele fara frica si fara rusine. Oricum ele fac totul in viata mea: ele imi gatesc, imi fac focul, ele modeleaza fimoul, scriu pe facebook, livreaza comenzile... ele imi mangaie pisica, se joaca cu cateii, ele impart iubire, mustrari... de ce n-ar face-o si pe asta. :) Asa ca ma las pe mana lor.
Povestea mea a inceput ca a tuturor creatorilor de handmade din tara, ca un hobby si a continuat asa mult timp, cat am avut bani sa o intretin la foc mic. Dar Dumnezeu, daca te iubeste, nu te lasa sa arzi la foc mic... dupa cativa ani de huzur ne-a tras covorasul de sub picioare si m-am vazut nevoita sa aleg: ori im iau un job ori fac treaba sa mearga. Si culmea e ca a inceput sa mearga. Bine, sa mearga e foarte mult spus. Sa mearga prost, tot mult spus e. Dar totusi sa mearga, sa mearga atat cat sa acopere toate cheltuielile care ramaneau neacoperite de celalalt. Asa la limita. Dar totusi sa mearga. Aceasta si multe altele imi arata ca sunt pe drumul cel bun.
Aici sunt acum si merg inainte. Veniti cu mine, poate vom ajunge departe 😉
daca doriti sa vedeti ceva creat de sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu