miercuri, 7 martie 2018

Casuta din povesti

                   Prima data m-am apucat sa modelez mai serios acest lut polimeric, numit Fimo, dupa ce m-am mutat la munte in casuta mea de povesti. Fiti atenti la ce va doriti, la ce visati, ca eu asa casuta la munte imi doream: un patrat cu o usa si doua feretre, ca in desenele copiilor :), nu ma interesau aspectele practice, ci doar pitorescul  povestii mele. Cand vedeam o casuta mica, la munte, cat o odaie, cu o usa si doua ferestre ma intrebam "Oare voi avea si eu vreodata in viata asta asa o casuta din lemn? " Timpul trecea si eu ma tot intrebam... "Oare chiar niciodata nu o sa-mi indeplineasca si mie Dumnezeu dorinta in viata asta?" Ei si iata-ma-s! Hocus Pocus, acum sa te tii! Am stat singura un an de zile aici in casuta mea de pitici.
                   Dupa o viata la bloc, sa te trezesti singura intr-o casa, fara vecini, in spate cu un rau, in fata strada, fara incalzire centrala, in primul an am stat numai cu lemne. Faceam focul intr-un godin mic, care peste noapte se racea si dimineata ma trezeam cu 12 grade... imi amintea de copilarie si epoca de aur. :)
Oricum peisajele mirifice, aerul, linistea, casa vie si care parca mereu ma imbratisa a trezit in mine vraja, povestea, magia. Intr-o casa handmade nu poti face decat handmade.

     Sa va mai zic cum sunt dealurile aici, cum sclipeste zapada pufoasa si neatinsa, iarna, cum sunt florile de camp vara?  Aici nu mai poti avea gandirea aceea sablonara, liniara, de la oras in care, ca sa obtii aia trebuie sa faci aia. Aici esti mai aproape parca de Dumnezeu. Asa simteam eu...Pe dealurile astea simt ca "pot sa mor in camp de mohor" :) aici e doar pace. Supravietuire si pace.

Am stat un an de zile aici singura si fara internet :) doar cu un telefon si o vecina-prietena in casa de vis-a vis, peste strada, cu care ma vedeam rar, dar stiam ca e acolo la nevoie. Electricitate aveam! Si apa calda :).

   Vecina aceasta, singura mea prietena din acest paradis, a venit intr-o primavara si m-a indemnat sa fac martisoare, ca mi le vinde ea. Asa am re-innodat pasiunea. Sa fi fost in primavara lui 2013. Am inceput sa invat sa fac cate ceva, apoi ieseau din ce in ce mai frumos. Eram pasionata ca o nebuna. Stateam de dimineata pana dimineata, incepeam de la 5-6 dimineata si ma prindeau celelalte zori mesterind. Asta a fost inceputul... o a doua etapa, un al doilea re-loaded, pe drumul meu, se datoreaza unei alte deosebite prietene, dar povestea ei v-o voi povesti intr-o alta zi... asa zicea Sheherezada :)



Toate mesterelile mele handmade, mai vechi sau mai noi le puteti vedea aici:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu