miercuri, 31 ianuarie 2018

Povestea pietrelor de rau



      Povestea aceasta incepe cu o mamica si o fetita care se plimba in fiecare zi, sau aproape, pe malul raului lor, cu ochii in pamant si scormonesc impreuna in malul si pietrisul rece din albie, ca sa scoata la suprafata, nebagate in seama, niste "banale" pietre de rau. Si amandoua, cu mainile inghetate, sunt fericite.
     Fetitei ii plac pietrele albe. Mamicii ii plac toate, le mangaie si le iubeste ca pe copiii ei. Inainte le punea pe pervaz si sotul i le arunca, a doua zi iar punea o serie, iar i le arunca. In final, frumusetea a iesit victorioasa. Nu le-a mai aruncat.
    Mamica se numeste Bodoki Erika, iar raul, Tisa. Si eu am un raulet in spatele casei, dar la mine raurile nu curg asa colorat ca in Maramu'. :)
 Erika, pasionata de pietre,  "daca nu, obsedata", cum zice ea, imi povestea ca intr-o perioada a avut o cadere nervoasa si pietrele acestea au ajutat-o mult.
    Se stie ca pietrele au valoare terapeutica, cu atat mai mult daca te duci in mediul lor, le cauti, le mangai, le iubesti, le lasi sa-ti spuna povestea lor tacuta. O poveste in care timpul curge altfel, iar rostul lucrurilor capata un cu totul alt sens, decat in lumea noastra mica. Ele, mici, in palma noastra, parca vin dintr-o lume mult mai mare, in care dimensiunea lucrurilor se masoara in falii... temporale.
      Asta e povestea pietrelor de rau, de care Erika m-a indragostit. Le voi pune intr-o colectie de bijuterii, ce altceva pot face eu pentru ele, decat sa le daruiesc lumii, sa le pun in valoare, pentru a fi iubite si apreciate si pentru ca ele, pietrele de rau, la randul lor, sa-si poata spuna povestea mai departe...

http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Clicl pe poza pentru filmul de prezentare

Mai multe creatii handmade:  bijuterii unicat realizate cu migala, genti crosetate din fire vopsite manual, haine pictate, veti gasi pe blogul meu:
 http://indrani-handmade.blogspot.ro/


duminică, 28 ianuarie 2018

Expozitie de arta Fimo - Into the Forest

   
Expozitia de creatii din pasta polimerica (fimo): Into the Forest. A fost intre 3 noiembrie - 10 decembrie 2017. A avut loc in Pennsilvania, la Spinning place Gallery, Pittsburgh.In final, in ianuarie 2018, au reusit sa  faca si un catalog al acestei expozitii. Pentru amatoarele de creatii florale si nu numai!!! Au participat artisti din 28 de tari... Bineinteles ca nimeni din Romania. La noi fimo e doar pentru martisoare.
Hm, oricum m-a luat cu thrill pe sira spinarii. O sa urmaresc cu atentie, daca se anunta una cu Medievale lesin!!! Lucrarile se trimit prin posta, deci nu e necesar s-o iau pe jos!
  
Ce m-a impresionat cel mai mult, este povestea organizarii acestei expozitii, pe care o gasiti in pdf aici.
Oameni care se gandesc sa faca ceva pentru ceilalti, pentru arta, pentru a-i ajuta pe cei cu aspiratii asemanatoare sa se descopere, oameni care povestesc trairile lor, experientele lor, legate de aceasta participare, oameni pentru care tot ce este frumos, lucrat cu suflet, este ARTA! 


Daca dati click pe imagine puteti vedea cateva lucrari participante intr-un slideshow
Click pentru slideshow

vineri, 26 ianuarie 2018

Artizan - versus Partizan

http://indrani-handmade.blogspot.ro/Ma simt uneori ca un partizan care lupta in munti dar nu numai pentru apararea valorilor mestesugaresti, ci sufletesti.

Viata in atelierul meu de fimo, ma face sa plutesc uneori peste toate.
Asta vara am plecat la mare cu benzina doar pana la Ploiesti. Acolo aveam o comanda. Cu banii de pe comanda ne-am continuat calatoria, si am tinut-o tot asa timp de o luna jumate.
Cineva ma intreba:
"Nu lasi cam multe pe umerii lui Dumnezeu?"
"Sunt oricum ceva mai mari decat ai mei", i-am raspuns .
De ce am uitat oare invataturile crestine? Sau sunt cam desuete si ne este rusine cu ele? Ce mai avem noi din Crestinism? Crucile de pe patrafirul popilor? Ne mai amintim noi ceva din invataturile lui Isus, sa ne iubim aproapele, sa ne ajutam, sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, precum pasarile cerului, sa nu alergam dupa agoniseli, sa ne preocupe doar cautarea de Sine, de Dumnezeu.
De ce crestinul a ramas crestin doar cand se bate pe apa sfintita in biserica sau cand e dezlegarea la peste, dar foarte putin in rest?
Mai primesc adesea sfaturi de genul:
"Fa sa-ti fie bine tie, asta conteaza!"
De unde si-o fi insusit lumea astfel de "principii"? Din "intelepciunea" cui vin ele?
Sfatul asta mi s-a tot repetat in ultima vreme, pana la urma am ripostat.
Ati auzit de ajutorul dat celuilalt, de intoarcerea obrazului, de a-i da o sansa unui om de 70 de ori cate 7 daca e nevoie...?
Ati auzit de toate astea, sau oamenii "normali" nu au aspiratii de sfinti.
Oamenii normali au nevoie de modele.
Eu nu stiu ce modele au altii, dar mie mi-a placut Nebunul de Bastovoi.
E o carte mica (prea mica!!!), de buzunar, nu va stricati ochii daca o cititi. Nu stiu daca ce am scris aici are legatura cu fimo, dar daca postez niste bijuterii din fimo, modele bizantine, poate fi un apropo.

http://indrani-handmade.blogspot.ro/

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

luni, 22 ianuarie 2018

Natura artistului artizan

 

Motto: “Incarca-ti mainile si corpul cu iubire, mister si tandrete. Apoi atinge creatiile tale ca si cum tot ce tu atingi poarta un mesaj al frumusetii. Poarta cu umilinta, resposabilitatea divina a atingerilor tale.”   


http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Orice artist artizan este un dansator si un culegator perfect. El trebuie sa danseze printre inspiratii, printre decizii si culori, sa culeaga dorintele de frumos ale oamenilor si sa le materializeze. Este munca unui pustnic care este silit sa asculte in singuratate glasul inspiratiei. In timp ce ceilalti se grabesc, catre niciunde de multe ori, artistul artizan are timp de Dumnezeu. Lui ii este imposibil fara Dumnezeu caci, constient sau nu, doar din lungile conversatii cu el poate veni IDEEA. Uneori conversatia este o tacere densa, alteori o frenezie, alteori artistul isi pierde rabdarea fiindca drumurile dinspre mintea si sufletul lui catre inspiratie sunt blocate.

Cumparatorii, fustangii de vocatie, fiindca ei nu pot fi fideli primului articol pe care pun ochii, fiindca altul, si mai frumos ii atrage, ii soptesc:”Cumpara-ma, eu te voi face fericit pentru totdeauna!”, trebuie sa accepte casatoria poligama temporara cu aceste produse seducatoare, si odata ce au intrat intr-un astfel de boutique, trebuie sa aibe experienta placerii pure. Apoi, dupa minute in sir de indecizie si placere, trebuie sa renunte la visul de a fi cu toate aceste mirese deodata si sa se decida. “Voi cumpara aceasta pereche de cercei.”

    Trist final al unei experiente aproape mistice.
http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Cumparatorul nu stie, ca acolo, in fata articolelor artizane, el a avut o intalnire cu toata lumea magica din mintea si sufletul artistului, si implicit cu ceea ce il inspira. Acolo, simte si el ca nevazutul are intensitate si se intreaba uimit, de unde, cine si cum a fost posibil ca acele lucruri sa apara. Cine le-a gandit, cine le-a combinat, cine?
     Acasa, dupa ce fetele, creatiile lui, i-au fost petite si maritate, artistul artizan sufera pentru cateva minute… de dor. Da, lui ii e dor de creatia lui, desi a stiut tot timpul ca, la varsta potrivita, asemeni unor fete zvarluge si de nestapanit, creatiile vor pleca de acasa. Suspina, se gandeste melancolic la viitoarea lor viata, oare vor fi fericite, vor fi tratate bine, vor fi iubite asa cum le-a iubit el, dar apoi, tradandu-si pe neasteptate propriile sentimente, se intoarce ferm si umplut deodata de o noua frenezie, catre un nou dans si o noua menire de culegator.
    Caci ce poate fi mai generos intr-o viata de om decat sa fii mana care creeaza frumosul, si apoi, complet lipsit de egoism si de orice atasament, sa lasi frumosul sa respire liber acolo unde cineva are nevoie de el.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/


joi, 18 ianuarie 2018

Povestea foitei de aur

   
http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Zilele astea am inceput o serie de bijuterii cu foita de aur. Foite de aur, cupru, argint se gasesc in toate magazinele de handmade, dar foita mea are o poveste mult mai interesanta. O am din anii de dupa liceu, cand lucram in atelierul unei pictorite. Pictam icoane. O chema Roxana. Era berbeaca si foarte frumoasa. Era pe vremea aceea cand orice artist plastic avea de la stat un atelier.
     Nu imi mai amintesc de absolut nimic din acea perioada a vietii mele. Cred ca eram la facultate. Dar tot restul era atat de lipsit de importanta. Eu lucram icoane pe sticla, ea niste tablouri abstracte. Nu avea rabdare sa ma invete. Mi-a pus in mana cele necesare, si gata. Lucram ore intregi. Nu ma plictiseam niciodata. Faceam icoane mari cam 40x35, in vopsele de ulei si cu foita de aur. Eu aveam cheie, veneam la atelier cand vroiam, plecam cand vroiam, de multe ori nu ma intalneam cu ea.
    Acolo am vazut cei mai ciudati oameni din viata mea de pana atunci :) fete hippie cu blugi scurti, tineri amorezati, carunti amorezati :) toti treceau pe acolo, stateau la povesti cu pictorita mea. Eu lucram, pierduta in culorile mele. Pe atunci nu exista atata informatie si icoanele reale erau rare. Am fost intr-o zi la un prieten care avea un aparat de proiectare, si nu stiu cum proiecta dupa un album imaginea iconei pe perete, iar noi puneam o hartie si copiam conturul cu creionul de pe perete. Nu mai imi amintesc exact cum faceam, dar ce imi amintesc este ca atunci cand am intrat in casa acelui om, am stiut ca asa va fi si casa mea. Era de fapt o garsoniera. Avea un hol si apoi intrai in camera.
      Acel deja vu a fost atat de puternic ca uneori aveam senzatia ca o am deja... si uneori cand aveam discutii cu Roxana si-mi zicea ca ar avea nevoie de un spatiu, sau de o camera, imi venea sa-i spun "vino la mine" :) imi ramaneau cuvintele pe buze... era o senzatie atat de stranie, ca atunci imi dadeam seama ca inca nu este :) Cert este ca am avut acea garsoniera vreo 6-7 ani mai tarziu... cu bonus de o camera in plus, de la pronia divina :).
    Cred ca am lucrat doar un an impreuna acolo. Vindea icoanele in Mamaia, la hotel Riviera. Vindea bine, era frumoasa, statea toata vara acolo, se imprietenea cu strainii. Se imprietenea uneori atat de bine, ca intr-o zi mi-a zis ca pleaca in Anglia. Si-a gasit un englez care are hoteluri cu piscina... si ea nu va avea nimic de facut decat sa le incerce. De ciuda, am luat pachetul cu foita de aur. Glumesc :) nu-mi amintesc cum a ramas foita de aur la mine, dar stiu ca toti anii astia, sa fie vreo 20, foita mea si-a astepta momentul de glorie impaturita in aceleasi doua sevetele, unul portocaliu si unul galben. Asa i-a fost ei dat, sa ajunga in  colectiile de bijuterii ale femeilor frumoase.
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/


vineri, 12 ianuarie 2018

Reginele din Caucaz - colectie de bijuterii unicat




     Cum vad eu Reginele din Caucaz... le vad calarind... spatii intinse, imense... libertate... Muntii, dealurile sunt toate ale lor. Reginele mele sunt salbatice, salbatice prin libertate, o libertate pe care cei "civilizati" vor sa le-o ia... Sunt despletite si frumoase cum numai ele pot fi, ochii lor ard cand te privesc si daca e nevoie sa lupte sa-si apere familia sau iubitul o vor face.  In lumea lor, in care curajul si iubirea devin una, nu e nevoie de legaminte sau de semnaturi.
   Aici iubirea este confirmata doar de o privire, de gesturi mici si intelesuri adanci, este o camaraderie pe viata. Iubirea nu este in cantitati inegale: mai mult de la mine, mai putin de la tine, pentru ca aici oamenii nu sunt in minte ci in inima, iar iubirea este o simpla regasire fireasca a doua suflete care se iubesc.


       Traiesc in corturi mari din piei si frumusetea lor este ca ei: salbatica si libera. In interiorul corturilor totul e de o frumusete uluitoare. Obiectele din lemn sunt migalos pictate, si vasele si metalul atent lucrate. Nimic nu e banal sau standard, sau uitat. Acolo fiecare obiect este un artefact primit in dar de la strabuni, si folosit de generatii.
Acolo lucrurile se fac frumoase pentru ca se fac cu mana si cu suflet si nimic nu e lasat la voia intamplarii ... pentru ca bogatia este pentru toti si vine mai intai din interior.
Nu stiu eu sa descriu in cuvinte, dar poate ca Reginele mele va vor vorbi mai bine:






Nu stiu din ce lumi ma adap. Intr-o noapte am visat ca am fost o femeie cerchiza. Asa pur si simplu, am auzit o voce care mi-a zis: "Ai fost o femeie din neamul Cerchizilor".
Nici nu stiam ce-i aia, am cautat pe net.. si cand am vazut dealurile alea nesfarsite si caii lor, am stiu ca am fost acolo. Am trait candva in libertatea aceea. Nu cea de azi, desigur. Cerchizii sunt un popor de viteji, misterios si plin de spiritualitate. Un popor cu o limba aparte, de care stiu foarte putini, si doar vitejia lor a facut sa supravietuiasca tuturor cotropitorilor si sa nu fier rasi de pe fata pamantului, ca alte neamuri din zona lor, care au disparut complet. Dar, va voi vorbi despre ei si frumoasele lor femei intr-un alt articol.
Puteti vedea intreaga colectie de bijuterii aici.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/

luni, 8 ianuarie 2018

Printesa Neagra

https://indrani-handmade.blogspot.ro/


     Vroiam sa fac cu totul altceva, un set in stilul setului cu turcoaze, dar pe argintiu. Am intins un partatel, i-am imprimat modelul cu spirale. Trebuia sa tai din el cateva bucatele pentru setul respectiv, dar nu ma induram.
     Era asa frumos ca o bucata de metal brut. I-am facut lateral niste gauri mari ca de capse. L-am patinat, l-am tocit ca pe-un argint batran. Nu stiam ce sa fac cu placuta mea, dar stiam ca nu o voi taia. Imi era teama, am pus pietricica rosie in mijloc...  pietricica a cerut o placuta metalica pe care sa sada, ca o regina.
https://indrani-handmade.blogspot.ro/
     Aici a mai fost un hiatus... voi reusi eu, oare, sa descopar cea mai frumoasa mireasa ce se ascunde sub valul opac al materiei? Puteam sa pun pe lateral cele doua nestemate transparente in mod banal.. sau nu... M-am uitat mai bine, simteam parca regina mea, mireasa, soptindu-mi la ureche, sa pun ceva... ca doua aripioare  heraldice, apoi de-aici totul a decurs usor.
      Printesa cea neagra se dezvaluia pe sine, si era de-o frumusete nepamanteana, dintr-o epoca demult uitata.  Asta a fost povestea mea... si-am incalecat pe-o sa ... si-am adus din lumea mea, o bratara fermecata. :)

Uite asa, am deschis colectia REGINELE din CAUCAZ.

https://indrani-handmade.blogspot.ro/

daca doriti sa vedeti mai multe creatii ale sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/  

duminică, 7 ianuarie 2018

Iarna intr-un atelier de Fimo


    Azi de dimineata am mancar o portie de orez cu legume, bostan la gratar si doua cani de sirop din muguri de brad. Eu mi-s vegana de aceea scumpirea untului si a oualelor m-a lasat rece. Mai tare m-a infierbantat ca pare sa se scumpeasca libertatea noastra (dar asta e despre altceva).
 Veti gasi multe fripturi de bostan, de dovlecel, conopida sau ciuperci, la mine in farfurie. Cateva retete vegan, creatie proprie, puteti gasi si pe blogul meu.
   De cand mi-am transformat camera intr-un atelier de fimo, si am ales jobul de artizan, am inceput sa cheltuim altfel, desi traim la fel. Asta mi s-a parut un miracol. Mancam la fel, cheltuim altfel.
    Ce vreau eu sa arat aici, este ca se poate trai simplu, cand vrei sa-ti atingi un tel al sufletului tau. Nu e un sacrificiu, pentru ca nu am renuntat la nimic fundamental in modul meu de viata, e doar o alegere.
     In loc de Uncle's Bens  iau un orez simplu de 2 lei, fasole, mazare uscata, varza si bostanul un pic peste 1leu, painea mi-o fac acasa ca e si mai sanatoasa. Desertul este simplu: ciocolata neagra cu biscuiti. La sfarsitul toamnei, iau de la en gross multe rosii ieftine si le pun la borcan. Toamna ma pregatesc pentru iarna: mai pun la borcan vineciori din padure, fac pasta de macese, mure si zmeura culese de pe dealuri, la congelator. Asa trece iarna cu bugetul dat la minim.
   Eu locuiesc intr-o zona de munte, unde nu cresc decat meri si nuci, oi si vaci. Mai erau cativa corcodusi, dar i-au taiat. Mai este si un cires salbatic, minunat, sus pe un deal. Il astept la vara :). Si cam atat.
 Iernile aici sunt superbe. Prefer iernile cu zapada multa, multa, cu turturi pana la pamant si un strat gros de zapada pe acoperis, care imi izoleaza casa si imi tine de cald.
   Iarna intr-un atelier de fimo, este asa cum ti-o modelezi tu. :)

daca doriti sa vedeti ceva creat de sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/ 

vineri, 5 ianuarie 2018

Cum se naste o colectie de bijuterii unicat?


http://indrani-handmade.blogspot.ro/
   De obicei cand creez ceva complet nou, o bijuterie unicat, fara nici o inspiratie exterioara, intind foaia de fimo, ma uit la ea si nu stiu ce va fi. Am mereu o mica spaima launtrica, un mic hiatus inainte de creatie, o mica panica in fata necunoscutului in care ma arunc.
   Apoi incep sa pun, sa modelez, mainile curg, bucatelele de fimo, culorile, margelele, se cheama unele pe celelalte, parca se aseaza singure. Eu sunt doar un spectator care se minuneaza. Uneori vorbesc cu altii, daca am vizita, sau vorbesc la telefon si am constatat cu uimire ca nu depinde de starea mea sau a interlocutorului. Astea sunt pe un plan, pe alt plan mainile ghidate isi fac treaba singure. Cu cat intervine mai putin mintea cu atat mai bine.
   Apoi, la final, sincer, spun wow! Raman fascinata, muta,  stau ore intregi si ma uit la ea (daca e bratara). Eu ma incarc de la ea, ea se incarca de la mine. Apoi incep sa o caut pe internet :) sa-i vad originea. Sa-i caut lumea din care apartine. Si o gasesc, spre marea mea perplexitate... o gasesc perfect asemanatoare! Apoi, odata ce i-am gasit lumea, incep sa-i fac surorici, caci acum o inteleg altfel, altfel ii inteleg nuantele, subtilitatile.
   Asa s-au nascut colectiile: Sheherezada, Nunta in Oas si altele in curs de aparitie. O colectie nu se termina practic niciodata. Pot adauga la ea infinit. Ceea ce nu pot insa, este sa refac o lucrare identic. O bijuterie daca este unicat, unicat va ramane!

daca doriti sa vedeti ceva creat de sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/ 

In loc de prefata


http://indrani-handmade.blogspot.ro/
Azi incep povestea mea  si a atelierului meu de fimo.
Ma gandesc de multa vreme sa incep acest blog... simt ca trebuie sa scriu, nu stiu de ce si nu stiu ce. Am suferit intotdeauna ca nu am talent la scris... si totusi iata-ma obligata sa scriu. De ce? nu stiu.... poate pentru ca viata intr-un atelier de fimo nu e ca toate celelalte. N-as zice ca e mai palpitanta... nici mai banala. E doar altfel, ca o poveste ce pare ireala in lumea pe care o traim. Da, cred ca de-aia merita sa-mi inving tracu' si sa-mi incep povestea, sa las degetele sa curga pe tastatura si sa spuna ele totul... acolo unde eu tac si cenzurez, sa fie ele fara frica si fara rusine.  Oricum ele fac totul in viata mea: ele imi gatesc, imi fac focul, ele modeleaza fimoul, scriu pe facebook, livreaza comenzile... ele imi mangaie pisica, se joaca cu cateii, ele impart iubire, mustrari... de ce n-ar face-o si pe asta. :) Asa ca ma las pe mana lor.
Povestea mea a inceput ca a tuturor creatorilor de handmade din tara, ca un hobby si a continuat asa mult timp, cat am avut bani sa o intretin la foc mic. Dar Dumnezeu, daca te iubeste, nu te lasa sa arzi la foc mic... dupa cativa ani de huzur ne-a tras covorasul de sub picioare si m-am vazut nevoita sa aleg: ori im iau un job ori fac treaba sa mearga. Si culmea e ca a inceput sa mearga. Bine, sa mearga e foarte mult spus. Sa mearga prost, tot mult spus e. Dar totusi sa mearga, sa mearga atat cat sa acopere toate cheltuielile care ramaneau neacoperite de celalalt.  Asa la limita. Dar totusi sa mearga. Aceasta si multe altele imi arata ca sunt pe drumul cel bun.
Aici sunt acum si merg inainte. Veniti cu mine, poate vom ajunge departe 😉

daca doriti sa vedeti ceva creat de sufletul meu, va invit aici
http://indrani-handmade.blogspot.ro/