joi, 8 februarie 2018

Nastureii de fimo si Rabdarea

   A vazut si mama mea ieri filmuletul cu nasturei de fimo si primul lucru pe care mi l-a zis a fost "Cat sunt de migalosi! Cata rabdare ai!"  Stateam si ma gandeam apoi, de cate ori am zis asta la multe, multe creatoare de handmade pe care le-am admirat pe facebook, sau in general pe internet... Cata rabdare... cata pasiune... Dar toti cei care avem aceasta "rabdare" stim ca aceasta nu este rabdarea pe care si-o imagineaza lumea... Nu e rabdarea aceea grea, in care te lupti necontenit cu tine insuti si in care iti este greu. Cred ca este si ea buna uneori pentru ca te indeamna la autodisciplina, dar aici, la creatorii de handmade sau de unicate, la artizani sau la artisti, nu e vorba de rabdare ci de iubire. Pentru ca atunci cand iubesti ai rabdare infinita, atunci timpul se dilata si nu mai percepi nimic apasator, mintea e fascinata de ceea ce faci, de ceea ce iese si in transa ta, amorezat si uluit de frumusetea care se aseaza in fata ta timpul poate sa zboare oricum vrea el, pentru tine nu mai exista. Apoi cei din exterior pot spune... "wow dar ai stat 6 ore sa faci bratara asta... si nu te-ai miscat de acolo".
:) Am stat, si voi mai sta. Cred ca asta e rabdarea care te duce cu adevarat la Dumnezeu, rabdarea de care zicea parintele Cleopa: Rabdare! Rabdare! Rabdare!
       Si reflectand asa la toate astea am extrapolat putin... m-am gandit la aceeasi rabdare... dar cu vietile noastre. Oamenii in ziua de azi se grabesc. "Vreau asta si o vreau acum!". Se considera impliniti cand si-au atins scopul, si alearga apoi mai departe, sau se gasesc blazati cu scopul implinit in brate, incercand sa faca fatza noii situatii, care de multe ori se dovedeste ca nu le aduce fericrea imaginata.
Dar cati dinte noi avem rabdarea de a lasa lucrurile din viata noastra sa se aseze in armonie cu vointa divina? wow! Asta e o chestie care scandalizeaza lumea, pentru ca e foaaaarte interpretabila. Pentru ca minea poate explica tot... inclusiv ce si cum e cu vointa divina. Dar inima? Inima stie:) pe ea nu o putem pacali. Putem doar sa nu o ascultam.
         Si cred eu, ca daca am avea si in viata noastra aceasta rabdare, cu suisuri si coborasuri poate ne va fi drumul dar nu am mai intra cu cizme peste inimile oamenilor, nu ar mai fi traume de nici un fel, lucrurile s-ar aseza incet. Poate ar dura in loc de 2 saptamani, 2 ani, 3ani, 5, 10... Dar ce conteaza 5 sau 10 ani, in fata eternitatii... si apoi cred eu, ca te vei bucura de acel lucru cu adevarat tot atunci cand ii este dat sa te bucure... restul este doar agitare si framantare. Daca ai insa Rabdare, parcurgi drumul in liniste si pace, fara sa produci foarte multe turbulente in viata ta sau a altora, pentru ca aici e rabdarea  aceea din iubire, iubire fata de Dumnezeu si de voia Lui, sau ca sa-i spun altfel, iubire fata de viata ta atinsa de Magic.
Da... reflectii duhovnicesti si matinale :) subiecte delicate :) si toate, de la niste nasturei din fimo :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu