Povestea lui Bulloi

Povestea ce urmeaza se incadreaza in categoria: "incredibil dar adevarat" sau " cum sa vinzi cat mai putin in cel mai bun sezon si in capul targului".

Ei bine, intr-o zi asa, de vara, ba cu soare, ba cu ploaie, cum sunt ele pe la noi, am intrat asa intr-o doara in casuta lui Bulloi. Cu multe jucarioare ba din lemn si ba din lut, magazinul mic, dragut, m-a incantat teribilut si am purces sa facem business: am indrugat eu multe, dara el mi-a zis asa: "sa aduci cercei si gata, si nimica altceva".

Am adus asa-ntro rama, 10 perechi de cercei. N-au trecut nici 3 zile si-a-nceput sa dea din ei. Eu foarte fericita ii mai aduceam ceva. Ma oprea asa cu-o mana: "Lasa, sa fac un statistic si dup-aia 'om vedea.".
 Asa trecu luna iulie si in august am intrat, doi cercei mai sunt in rama, si pe om l-am intrebat:
  -- Vrei sa umplu rama iara?
  -- Nu nicicum, raspunde dansul, daca o sa se mai dea, negresit , fara zabava, te sun eu pe dumneata."

Deci asa trece si august, luna-n care ici in targ este mare vanzoleala. Apoi poate inspre toamna, cand nu ne mai calca pragul, decat vantul si cu ploaia, o sa-si termine statistic toate calculelele si-o sa vina sa imi zica s-aduc bijutzelele. Poa' sa scoata inspre mine grele catastifele si sa-mi zica intr-o doara : " S-au vandut cam putintele, zece intr-o -ntreaga vara..."

Totul este chiar posibil cand gandesti asa putin. Patzania e mult mai lunga, dar de la scris ma abtzin.