Povestea foitei de aur

   

Zilele astea am inceput o serie de bijuterii cu foita de aur. Foite de aur, cupru, argint se gasesc in toate magazinele de handmade, dar foita mea are o poveste mult mai interesanta. O am din anii de dupa liceu, cand lucram in atelierul unei pictorite. Pictam icoane. O chema Roxana. Era berbeaca si foarte frumoasa. Era pe vremea aceea cand orice artist plastic avea de la stat un atelier.
     Nu imi mai amintesc de absolut nimic din acea perioada a vietii mele. Cred ca eram la facultate. Dar tot restul era atat de lipsit de importanta. Eu lucram icoane pe sticla, ea niste tablouri abstracte. Nu avea rabdare sa ma invete. Mi-a pus in mana cele necesare, si gata. Lucram ore intregi. Nu ma plictiseam niciodata. Faceam icoane mari cam 40x35, in vopsele de ulei si cu foita de aur. Eu aveam cheie, veneam la atelier cand vroiam, plecam cand vroiam, de multe ori nu ma intalneam cu ea.
    Acolo am vazut cei mai ciudati oameni din viata mea de pana atunci :) fete hippie cu blugi scurti, tineri amorezati, carunti amorezati :) toti treceau pe acolo, stateau la povesti cu pictorita mea. Eu lucram, pierduta in culorile mele. Pe atunci nu exista atata informatie si icoanele reale erau rare. Am fost intr-o zi la un prieten care avea un aparat de proiectare, si nu stiu cum proiecta dupa un album imaginea iconei pe perete, iar noi puneam o hartie si copiam conturul cu creionul de pe perete. Nu mai imi amintesc exact cum faceam, dar ce imi amintesc este ca atunci cand am intrat in casa acelui om, am stiut ca asa va fi si casa mea. Era de fapt o garsoniera. Avea un hol si apoi intrai in camera.
      Acel deja vu a fost atat de puternic ca uneori aveam senzatia ca o am deja... si uneori cand aveam discutii cu Roxana si-mi zicea ca ar avea nevoie de un spatiu, sau de o camera, imi venea sa-i spun "vino la mine" :) imi ramaneau cuvintele pe buze... era o senzatie atat de stranie, ca atunci imi dadeam seama ca inca nu este :) Cert este ca am avut acea garsoniera vreo 6-7 ani mai tarziu... cu bonus de o camera in plus, de la pronia divina :).
    Cred ca am lucrat doar un an impreuna acolo. Vindea icoanele in Mamaia, la hotel Riviera. Vindea bine, era frumoasa, statea toata vara acolo, se imprietenea cu strainii. Se imprietenea uneori atat de bine, ca intr-o zi mi-a zis ca pleaca in Anglia. Si-a gasit un englez care are hoteluri cu piscina... si ea nu va avea nimic de facut decat sa le incerce. De ciuda, am luat pachetul cu foita de aur. Glumesc :) nu-mi amintesc cum a ramas foita de aur la mine, dar stiu ca toti anii astia, sa fie vreo 20, foita mea si-a astepta momentul de glorie impaturita in aceleasi doua sevetele, unul portocaliu si unul galben. Asa i-a fost ei dat, sa ajunga in  colectiile de bijuterii ale femeilor frumoase.

mai multe bijuterii handmade create de mine puteti vedea pe blog:
http://indrani-handmade.blogspot.ro/