Cand si unde au devenit populare bijuteriile micromozaicuri?

Italiei ii revine in mare parte meritul de a fi considerata națiunea - mama pentru arta micromozaicurilor și mulți sunt de acord că stilul a fost rafinat și a atins apogeul în anii 1800, dar stilul și popularitatea sa s-au extins mult dincolo de aceasta perioada..

Aparitia micromoizicurile este bineinteles in legătura cu Vaticanul.
Atelierul de Mosaic din Vatican a decis în 1727  transformarea unora dintre picturile din bazilica orașului în mozaicuri pentru conservare. Acolo, artizanii au început să invete sa faca din acele partatele mici de sticla, adevarate opere de artă.

De asemenea, daca cineva facea o donație substanțială Bisericii Catolice, bijutierul papal ii punea acestuia chipul pe o camee sau pe un micromozaic, sau ii crea acestuia  un micromozaic cu o anumita temă din natură.

Cererea pentru acest nou stil de mozaic a fost incurajata si de epoca „Grand Tour”, o moda a secolului al XIX-lea în care aristocrații călătoreau mult prin Europa, în special în Franța și Italia, pentru a vedea locuri culturale și istorice. De multe ori își doreau suveniruri din călătoriile lor, iar aceste bijuterii - micromozicuri reuseau sa pastreze perfect imaginile locului respectiv.

Din cauza cererii mari pentru stilul acesta,  un aflux de muncitori au migrat la Roma pentru a face micromozaicuri, dar nu erau pricepuți în acest domeniu și au început să facă micromozaicuri de proastă calitate care inundau piața coborand standardele acestei arte .
 (sursa: https://www.nationaljeweler.com/ )

Vezi si : Cate ceva despre istoria mozaicului


Aici puteti vedea si colectia mea de bijuterii "Mozaicuri"

 

Tendintele la bijuterii Primavara-Vara 2020

 Tendintele la bijuterii  Primavara-Vara 2020 de la preciosa-ornela.com

Bijuterii inspirate din tehnica vitraliului: Tiffany, care implică conectarea unor mici bucăți de sticlă lucrate manual cu benzi de cupru și staniu. 

Fara sa stiu despre toate astea am inceput colectia "Transparente" din martie 2019, si am de gand sa o continui. Bijuteriile mele gen vitraliu,  din pasta polimerica si rasina le gasiti aici:

Cate ceva despre istoria mozaicului

 Mozaicul este o formă de artă care mie imi place foarte mult. Dar de unde si cand a aparut ea?

   Mozaicurile au fost în jurul nostru parca din totdeauna, sau oricum de foarte mult timp, poate ca au aparut odata cu arhitectura în sine. Cele mai vechi mozaicuri descoperite datează din mileniul III î.Hr., într-un templu din Mesopotamia. 

Aceste mozaicuri antice erau realizate din pietre, scoici și fildeș, majoritatea fiind produse disponibile local. Este de remarcat faptul că mozaicuri similare au fost găsite în America datând din perioada civilizației Maya, unde aceasta forma de artă a fost dezvoltată independent.

Există dovezi ale mozaicurilor din sticlă din Persia, mileniu al IIlea î.e.n., in Grecia Antica, vile grecești și alte clădiri erau adesea decorate cu mozaicuri din plăci ceramice sau marmură. Acestea descriau modele sau scene geometrice din istorie și mitologie.

Romanii s-au extins și mai mult pe acest aspect și au început să folosească mai des țesături de sticlă. Sticla a fost produsa pentru prima dată în Egipt, începe acum istoria unei  culturi artistice trans-mediteraneene care înflorește în jurul producției de mozaic. Artiștii mesopotamieni, greci, egipteni, persani și romani au contribuit cu toții la diversiicarea modelelor și materialelor utilizate în această formă de artă. 

Mozaicurile erau părți foarte importante ale multor vile romane și mai multe au supraviețuit în provinciile romane precum Tunisia și Siria, precum și în orașele îngropate Pompeii și Herculaneum. De aceea putem spune ca mozaicurile au fost un simbol al bogăției, deoarece au fost atât de complexe, iar realizarea lor necesita atât de mult timp si maiestrie.

Aceasta arta a mozaicului a ajuns de la impodobirea cladirilor, la obiectele decorative de interior si apoi chiar la bijuterii.

 Tehnica "Micromozaic" o putem intalni folosita la crearea unor bijuterii de o rara frumusete, care se realizau in perioada medievala, la Roma. 

Termenul "micromozaic" este folosit pentru a descrie mozaicurile din cele mai mici bucăți de sticlă. Unele micromozaicuri conțin mai mult de 1000 de bucăți pe cm. Primele încercări de micromosaic au evidențiat îmbinări vizibile între piese (cunoscute sub numele de tesserae) și lipsa de perspectivă. Artiștii de mai târziu, precum Antonio Aguatti, au făcut progrese uriașe în tehnica micromozaicului,  rezultând redări uluitor de reale. Tehnica micromosaicului din sticlă s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea, în Atelierul de Mozaic din Vatican, la Roma, unde încă mai întreprind lucrări de restaurare.


--------------Va continua --------------------------------

Aici puteti vedea colectia mea de bijuterii "Mozaic"  la care lucrez momentan

 

De ce Dumnezeu a creat răul pe Pământ? Un răspuns care-ți va atinge sufletul,❤

Profesorul unei universități a dat următoarea întrebare studenților
– Tot ce există este creat de Dumnezeu?
Un student a răspuns cu mult curaj:
– Da, a creat Dumnezeu.
– Dumnezeu a creat totul? – a întrebat profesorul.
– Da, domnule. A răspuns studentul.
Profesorul l-a întrebat din nou:
– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și puterea răului, din moment ce răul există. Iar faptele noastre ne definesc pe noi înșine, atunci asta ar însemna că Dumnezeu e rău.

Studentul a tăcut auzind un astfel de răspuns. Profesorul se simțea foarte mulțumit. Se simțea mândru, pentru că le-a demonstrat studenților încă o dată că Dumnezeu nu există.
Doar că un alt student a ridicat mâna și a spus:
– Pot să vă pun o întrebare, domnule profesor?
– Desigur, a răspuns profesorul.
Studentul s-a ridicat și l-a întrebat:
– Domnule profesor, frigul există?
– Ce întrebare? Desigur că există. Niciodată nu ți-a fost frig?
Studenții râdeau pe seama întrebării dată de tânăr. El a continuat.
– De fapt, domnule, frigul nu există. În conformitate cu legile fizicii, ceea ce noi considerăm rece în realitate este absența căldurii. Zero absolut (-460 grade Fahreinheit) este lipsa totală de căldură. Toată materia devine inertă și incapabilă să reacționeze la această temperatură. Frigul nu există. Am creat acest cuvânt pentru a descrie modul în care ne simțim dacă nu avem căldură.
Studentul și-a continuat discursul.
– Domnule profesor, întunericul există?
– Desigur că există.
– Nu aveți dreptate. Întunericul nu există. În realitate el este absența luminii. Putem studia lumina, dar nu și întunericul. Putem folosi prisma lui Newton pentru a descompune lumina albă într-un spectru de culori și să studiem lungimea de undă a fiecărei culori. Dar nu putem măsura întunericul. O simplă rază de lumină poate străpunge lumea întunericului și să-l lumineze. Cum poți ști cât întuneric se află într-un anumit spațiu? Măsurați cantitatea de lumină prezentă. Nu-i așa? „Întunericul” este un termen folosit de oameni pentru a descrie ceea ce se întâmplă atunci când lipsește lumina.
În cele din urmă studentul a întrebat profesorul:
– Domnule, puterea răului există?
De această dată cu neîncredere profesorul a răspuns:
– Desigur, așa cum am mai spus. Noi îl vedem în fiecare zi, prin crimele și violența care are loc în fiecare zi în întreaga lume. Aceste exemple reprezintă manifestarea răului.
Doar că studentul și de această dată a avut un răspuns.
– Răul nu există, domnule. Răul este absența lui Dumnezeu. Este la fel ca frigul și întunericul – un cuvânt creat pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a creat răul. Răul nu este iubirea sau credința care există la fel ca frigul și întunericul. Răul este absența iubirii față de Dumnezeu în inima omului. Este ca frigul când apare atunci când nu există căldura și ca întunericul care apare atunci când nu există lumina.
Studentul era Albert Einstein.❤❤❤

text preluat de pe facebook